tag:blogger.com,1999:blog-5169690847244701362024-03-06T02:00:35.629+02:00Complicata ca un puzzle 3DDynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.comBlogger63125tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-41363782451536531062010-05-14T23:47:00.003+03:002010-05-14T23:49:29.082+03:00Și m-am mutat pe .ro<span class="Apple-style-span" style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">Datorită unui gest extrem de frumos, mi-a luat catrafusele (articolele, comentariile și lista de bloguri) și m-am mutat pe<span class="Apple-style-span" style="color: red;"> </span></span><a href="http://www.dyna-robu.ro/"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><span class="Apple-style-span" style="color: red;">http://www.dyna-robu.ro/</span></span></a><span class="Apple-style-span" style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"> .</span><br />
<b><blockquote><div style="border-bottom-width: 0px; border-color: initial; border-left-width: 0px; border-right-width: 0px; border-style: initial; border-top-width: 0px; display: inline !important; margin-bottom: 1em; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; outline-color: initial; outline-style: initial; outline-width: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px; text-align: left;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-weight: normal;"><i><span class="Apple-style-span" style="color: #444444;">… asta ca să nu-ți urez aiurea-n tramvai „La mulți ani”. Doar știm că mai e destulă vreme până-n septembrie, nu? Oricum, știu că ți-ai dorit un domeniu .ro, așa că iată-l! Ai cât spațiu vrei, teme din belșug, customizări și alte cele. Ah, și câte adrese de mail vrei tu pe domeniul ăsta (nume_email@dyna-robu.ro).</span></i></span></span></div></blockquote><blockquote><div style="border-bottom-width: 0px; border-color: initial; border-left-width: 0px; border-right-width: 0px; border-style: initial; border-top-width: 0px; display: inline !important; margin-bottom: 1em; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; outline-color: initial; outline-style: initial; outline-width: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px; text-align: left;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-weight: normal;"><i><span class="Apple-style-span" style="color: #444444;">Na că ai și prezență blogosferică serioasă!</span></i></span></span></div></blockquote><blockquote><div style="border-bottom-width: 0px; border-color: initial; border-left-width: 0px; border-right-width: 0px; border-style: initial; border-top-width: 0px; display: inline !important; margin-bottom: 1em; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; outline-color: initial; outline-style: initial; outline-width: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px; text-align: left;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-weight: normal;"><i><span class="Apple-style-span" style="color: #444444;">Să-l stăpânești sănătoasă.</span></i></span></span></div></blockquote><blockquote><div style="border-bottom-width: 0px; border-color: initial; border-left-width: 0px; border-right-width: 0px; border-style: initial; border-top-width: 0px; display: inline !important; margin-bottom: 1em; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; outline-color: initial; outline-style: initial; outline-width: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px; text-align: left;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><span class="Apple-style-span" style="font-weight: normal;"><i><span class="Apple-style-span" style="color: #444444;">Alex</span></i></span></span></div></blockquote></b><b><span class="Apple-style-span" style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><br />
</span> <span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;"><b><span class="Apple-style-span" style="font-size: 11px; font-weight: normal;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;"><b><span class="Apple-style-span" style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">Mulțumesc, Alex!!!</span></b></span></span></b></span><span class="Apple-style-span" style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><br />
</span> <span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;"><b><span class="Apple-style-span" style="font-size: 11px; font-weight: normal;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: medium;"><b><span class="Apple-style-span" style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">La revedere, blogspot!</span></b></span></span></b></span></b>Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-87369981042950607412010-05-10T16:56:00.002+03:002010-05-11T01:11:27.832+03:00Vreau domeniu .roNici dacă <b>aș fi inventat roata </b>nu mă bucuram așa cum am făcut-o când am priceput cum se folosesc diacriticele. În urmă cu doi ani, mi-am făcut blogușorul. Singură. Mi-a luat cam o săptămână, dar e irelevant. Aveam o temă portocalie, cu niște piese mari de puzzle, absolut grotești.<br />
<br />
Și cum e demonstrat că toți avem cel puțin un prieten care nu e așa<b> nătărău </b>ca noi în ale calculatoarelor, am apelat și eu la amicul <b>cvasi-informatician</b>. M-a ajutat să îmi schimb aspectul blogului, voiam ceva foarte simplu. Am sărbătorit noua înfățișare și<b> mi-am obligat prietenii să-mi citească aberațiile</b>. Ca să mă motiveze să scriu mai des, un amic mi-a desenat partea de dus, parcă header se numește. Încă aștept ca fetița aia nevinovată să se transforme într-o nesuferită cu<b> oleacă de accent moldovenesc</b>, ca să mă reprezinte.<br />
<br />
Exact, tehnologia mă depășește. Dar am aflat de pe blogul <a href="http://oanapdrr.blogspot.com/">Dudei</a> despre concursul organizat de <a href="http://www.befair.ro/">be fair</a>. Nu mă interesează cununile din lauri, ci domeniul .ro. <b>Cireașa de tort</b> o repezintă suportul tehnic oferit de cei de la <a href="http://www.blogway.ro/">blog way</a>. După doi ani de prezență discretă în mediul on-line, e timpul să am și eu un domeniu al meu. Nu mi-am cumpărat unul pentru că nu sunt pregătită să investesc (eufemism pentru "<b>frate, sunt studentă, n-am bani</b>") și oricum nu aș ști ce pași trebuie să urmez. Totuși, .ro mi-ar veni ca o mănușă. Ar confirma, încă o dată, <b>obsesia</b> mea <b>pentru limba română</b>, disprețul pentru <b>snobismele englezești</b> și teoriile despre <b>virgule</b> care<b> fac diferența</b>.Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-27609957551397604882010-05-05T20:20:00.001+03:002010-05-05T22:27:16.091+03:00Ora unu a venit şi examenu-i greşit<div class="MsoNormal">Eu am un magnet incredibil pentru ghinion. Mă urmăreşte constant, iar eu n-am fost nicioadată bună la <b>de-a v-aţi ascunselea</b>. Dacă luna trecută am stricat toate aparatele electrice pe care le-am atins, de curând am rămas şi fără telefon. De la<b> Iphone</b> am ajuns la <b>N-amPhone</b>. Dragă hoţule, să ai grijă de el. Poate tu vei şti să îl foloseşti la adevăratul său potenţial, eu abia m-am prins cum se trimit mesajele. O să mai uit uşa descuiată, încărcătorul e pe raftul din stânga. Te rog, serveşte-te! </div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal">Şi ghinionul nici că se opreşte aici. Astăzi am avut ultimul examen din sesiune. Bine, excepţie face restanţa la Istoria Presei, dar e plăcerea mea să îl revăd pe<b> domnul Petcu</b>. Nişte colegi spuneau că în FJSC (<b>Facultatea de Jurnalism a Soţilor Coman</b>, repet) nu se învaţă. “Bă, ai învăţat?” are mereu ca răspuns “Nu, doar am citit”. Eu am citit, am conspectat. M-am trezit dimineaţă să revăd notiţele, iar eu nu sunt deloc matinală. Am băut o cafea şi m–am îndreptat spre Universitate, sigură că am examen de la ora unu. </div><div class="MsoNormal">Abia am cărat sacoşa cu bibliografia pentru licenţă. M-ar fi linşat colegii dacă uitam acasă cele <b>patru kilograme de maculatură</b>. Am gâfâit, am transpirat, am urcat toate treptele până la R3 şi am ajuns cu 20 de minute mai devreme. Fum de ţigară, studenţi care îngraşă porcul în Ajun, gălăgie şi pronosticuri despre examenul la <b>Sociologia Jurnaliştilor</b> – atmosfera obişnuită ( vai, Dyna, ai o eliptică de predicat). Totuşi, ceva nu era în regulă. Nu am fost prezentă constant la cursuri în acest an, dar îmi cunosc colegii. Ori poate aveam eu ochii înceţoşaţi, dar nu vedeam nicio faţă cunoscută. Clădirea era bună, mai nimerisem şi examenul. Sigur <b>greşisem ora</b>. </div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal">M-am panicat. Din tot vacarmul, am înţeles că studenţii erau la ID. “Înseamnă că examenul a fost de la 11, deci l-am ratat”, îmi spuneam îmi timp ce-mi venea să-mi trântesc căpăţâna de toti pereţii. Îmi imagineam scuze penibile pe care să i le în<b>drug</b> decanului pentru a-mi permite să dau examenul cu cei de la ID. N-am o perioadă tocmai bună, nu tolerez evenimentele din seria “<b>doar mie mi se putea întâmpla</b>”. </div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal">Altcineva e fericitul proprietar al telefonului meu. Hoţule! Acum am <b>o cutie</b> care, cândva, <b>a îndeplinit funcţia de telefon</b> . Evident, aparatul nu mai avea baterie. Am scos acumulatorul şi l-am frecat în mâinile transpirate, într-un moment de maximă inspiraţie. Din ultimii cenţi, i-am trimis mesaj unei colege. În câteva minute, timp în care m-au încercat, pe rând, sentimente de furie, frustrare, tristeţe şi resemnare, m-a sunat <a href="http://chiriasiinromanica.blogspot.com/2010/03/haoleu-samuela-chiar-exista-sie-bratara.html">Teo</a>. Ea, mai puţin ameţită decât mine, ştia că avem examenul de la ora trei. Măcar am avut două ore în care mi-am recuperate vechiul număr de telefon şi am scăpat de o amendă pe RATB. Până la urmă, examenul a fost mult mai uşor decât mă aşteptam. Totuşi, <b>nu mai vreau episoade din ciclul “doar mie mi se putea întâmpla”</b>.</div>Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-66051025577154726082010-04-18T01:56:00.002+03:002010-04-18T02:09:54.647+03:00Încă un motiv să mă las de fumat<span class="Apple-style-span" style="color: #333333; font-family: 'Trebuchet MS'; font-size: 13px; line-height: 19px;"></span><br />
<div style="margin-bottom: 13px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 13px;"><b>*** Varianta pentru mama</b>:</div><div style="margin-bottom: 13px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 13px;">Pe holul căminului domnea o atmosferă sobră, aproape solemnă. Pe masa aşezată în mijlocul palierului stăteau, ordonate, ceştile cu ceai verde,<strong> ISMM-ul lui Coman</strong> şi câteva dicţionare.</div><div style="margin-bottom: 13px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 13px;"><b>*** Cum s-a întâmplat:</b></div><div style="margin-bottom: 13px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 13px;">Holul căminului duhnea a votcă. Masa din mijlocul palierului era plină de chiştoace, pahare şi, în mijloc, trona narghileaua.</div><div style="margin-bottom: 13px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 13px;">Lapte gros, vecini enervaţi că nu pot dormi, franzelă cu pâine pentru olteanca noastră preferată şi s-a făcut ora patru. Patru dimineaţă, mon cher. Aşa că am decis că nu mai dormim deloc, ca să putem merge dimineaţă la facultate. Doar că buba mare era că noi <strong>nu mai aveam ţigări</strong>. Deloc.</div><div style="margin-bottom: 13px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 13px;">Am parlamentat o oră, până când <a href="http://mihaeladumitrascu.blogspot.com/" style="border-bottom-color: initial; border-bottom-style: none; border-bottom-width: initial; color: #da1071; font-weight: normal; text-decoration: none !important; word-wrap: break-word;">Mikişor</a> a luat cuvântul. Olteanca vorbea fără ezitări, deci şi gândea ceea ce articula. Şi cum <strong>oltencele-s iuţi la mânie</strong> (şi pentru că mi-e dragă), am coborât cu ea după ţigări. Vântul ne sulfa prin pantalonii subţiri de pijama. Ştiam amandouă că nu fusese o idee bună să ieşim în tricou. Dar aveam nevoie de ţigări.</div><div style="margin-bottom: 13px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 13px;">După vreo 50 de metri, ne-au atacat câinii. <strong>“Nu vor decât să se joace, nu vă temeţi”</strong>, ne calma Mikişor, care deja se cocoţase pe o bancă şi tremura mai rău ca un rahat în ploaie. I-am urmat exemplul, grupul de câini nu părea foarte prietenos. “Hai să-i sunăm pe băieţi”, a intervenit a treia colegă de suferinţă. Na, belea, că doar eu aveam telefonul la mine şi <strong>ciuciu numere</strong>. Olteanca îşi lăsase mobilul în cămin. Am sunat pe numărul ei, poate s-or prinde băieţii că e unul din acele momente în care femeia e neputincioasă şi are nevoie de-un bărbat care s-o protejeze ori să o salveze. Dar cum ei sunt politicoşi, nu şi-au permis să răspundă la telefonul fetei.</div><div style="margin-bottom: 13px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 13px;">Recapitulăm. Situaţia era nasoală. Trei fete căţărate pe spătarul unei bănci, la cinci dimineaţa când nici naiba nu era prin campus, un frig de ni se întăriseră muguraşii, o haită de câini gata să ne atace, iar noi nu aveam nicio ţigară.</div><div style="margin-bottom: 13px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 13px;">După zeci de minute în care abia mai puteam vorbi de spaimă, câinii s-au săturat de lătrat şi s-au îndepărtat de bancă. “Coborâm şi mergem uşor, nu alergăm”, a şoptit Olte, care deja <strong>o luase la fugă</strong> şi, în 10 secunde, ajunsese la uşa căminului. I-am luat pe băieţi şi am coborât din nou după ţigări, fără evenimente nefercite de această dată.</div><div style="margin-bottom: 13px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 13px;">Dacă asta nu e suficient de CamNaşpa, mai ştiu una. Mikişor este singurul <strong>oltean care nu a mâncat niciodată praz</strong>.</div><div style="margin-bottom: 13px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 13px;"><b>*** </b>Din nou, articol publicat şi <a href="http://camnaspa.wordpress.com/2010/04/17/136/">aici</a>, pentru un seminar CamNaşpa</div>Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-2966120237822433342010-04-15T13:46:00.007+03:002010-04-18T02:13:08.911+03:00Numai mie mi se putea întâmpla<span lang="RO">E greu să placi pe cineva prin FJSC ( </span><span lang="RO"><b>Facultatea de Jurnalism a Soţilor Coman</b></span><span lang="RO"> ), cu atât mai puţin un dascăl. Există două tipuri de profesori: cei care presară anectodate idioate, poate poate stârnesc simpatia bieţilor studenţi şi cei aparent antipatici. Cei din urmă fac tot posibilul să nu îi placi pe ei, ca persoane ori ca pedagogi şi să urăşti materia pe care o predau.</span><br />
<div class="MsoNormal"><span lang="RO"><br />
</span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Am auzit toate </span><span lang="RO"><b>bancurile cu moldoveni</b></span><span lang="RO"> în primul an de facultate, am zâmbit forţat la fiecare glumă neinspirată a seminariştilor. Dar joia eram matinală, ma trezeam cu plăcere. Era singzura zi când </span><span lang="RO"><a href="http://oanapdrr.blogspot.com/">Oana</a></span><span lang="RO"> se pieptăna. Aveam amandouă </span><span lang="RO"><b>respiraţie de preinfarct </b>(cum ar spune <a href="http://www.reactii.ro/mage/">Mage </a>) </span><span lang="RO"> atunci când auzeam</span><span lang="RO"><b> „Tăntălăilor, ce e aici? Terasă de berărie, stadion de fotbal?”</b></span><span lang="RO"> ori </span><span lang="RO"><b>„Domnule student, scoate degetul din nas”</b></span><span lang="RO">. Şi cu cât proful se chinuia mai mult să urâm materia pe care o preda, cu atât mai mulţi studenţi umpleau amfiteatrul murdar de la R3. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><br />
</span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Totuşi, niciun ostaş de-ai (da, asta e forma corectă) lui Coman nu a reuşit vreodată să smulgă un zâmbet de la preaiubitul dascăl. </span><span lang="RO"><b>Vocea lipsită de orice intonaţie</b></span><span lang="RO">, chipul care nu schiţa nicio grimasă, buzele perfect drepte şi seriozitatea excesivă îl făceau să pară un robot. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><br />
</span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Anul doi în prestigioasa FJSC ni l-a adus pe Super Dascăl şi la seminar. De data aceasta, mult mai relaxat, aproape uman. Primul seminar a început firesc, cu prezentări, întrebări despre liceele terminate etc. Şi-a venit rândul meu. Inima-mi bătea cu putere, nu acţionez deloc bine în condiţii de stres. „Mă nu...numeee...numessssssc”, am reuşit să bâjbâi, apoi un „ am ales Fîîîîîîîî Jîîîîîîî Sîîîîî Cîîîî pentru că” şi am încheiat cu oraşul din care provin şi liceul pe care l-am absolvit. Am avut emoţii, nimic nou. După pauză, am reînceput ora cu predici despre fumat: <b>„Daţi bani pe ţigări, că sunteţi tineri şi aveţi o gândire testiculară”</b>. Apoi am reluat discuţia despre liceele terminate. „A, şi ce profesori v-au marcat?”, a adăugat proful.</span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><br />
</span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Opa, aici e de mine, am ce povesti. Am tuşit, am respirat adânc, ştiam că </span><span lang="RO"><b>urma să vorbesc mult</b></span><span lang="RO">. Proful de mate din liceu era un subiect bun. Am povestit despre cat de dobitoc era, despre glumele porcoase şi apelativul preferat - </span><span lang="RO"><b>proastelor</b></span><span lang="RO"> – chiar dacă se adresa băieţilor. Şi Super Proful a schiţat un zâmbet. Părea vesel. El, </span><span lang="RO"><b>robotul inuman care nu zâmbea niciodată</b></span><span lang="RO">! „Mamă, ce tare sunt!”, îmi spuneam. Dascălul de la catedră s-a aşezat confortabil. „Tantălău rău bărbatul ăsta”, mă îndemna să reiau povestea când mă împotmoleam.</span><span lang="RO"><b> „Da, idiot de-a dreptul. Şi mai lua din când în când câte un pahar la mansardă”</b></span><span lang="RO"> adăugam entuziasmată. Super Proful era pe jos de râs. Nu doar că zâmbea, râdea cu toată gura, râdea lacom, se ţinea de burtă şi savura fiecare cuvânt al meu. <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><br />
</span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">Era</span><span lang="RO"><b> momentul meu de glorie</b></span><span lang="RO">. Nimic nu-mi putea şterge zâmbetul tâmp, plin de satisfacţie. Cel puţin, aşa credeam. „Domnişoara studentă...”. „Nu, nu, să vă spun despe meditaţii, despre sistemul de notare absolut aberant”, l- am întrerupt eu, </span><span lang="RO"><b>insolent</b></span><span lang="RO">, pe angajatul FJSC-ului. Mi-am terminat discursul şi m-am aşezat în bancă. Dar Super Proful se încăpăţăna se continuăm discuţia. „Domnişoara studentă, acest profesor se numeşte cumva </span><span lang="RO"><b>Mihai Piticari</b></span><span lang="RO">?” . „Aaaa, da, parcă da, cred că da, nu, sigur da, da...”, am început să mă fâstâcesc. Spusesem numele oraşului, al liceului, nu era greu să facă legătura. „O fi o simplă cunoştinţă”, încercam să mă încurajez. „Păi, tânăro, povesteşte-le colegilor că, deşi nu are un caracter frumos, este un dacăl excelent. Printre cei mai buni din ţară”.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><br />
</span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO">M-am înroşit până în vârful urechilor. Din nou, nu reacţionez bine în</span><span lang="RO"><b> condiţii de stres</b></span><span lang="RO">. Şi tot nu era de-ajuns. Că el e Super Proful, deci era normal să aibă ultimul cuvânt. </span><span lang="RO"><b>„Ştii, Mihai Piticari este vărul meu”</b></span><span lang="RO">. Şi de atunci am devenit invizibilă.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><br />
</span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO"><b>Di tătă ţâdula</b></span><span lang="RO">, zău aşa!</span><br />
<span lang="RO"><br />
</span><br />
<span lang="RO">* Articolul e o temă pentru acelaşi seminar inutil şi a apărut şi pe <a href="http://camnaspa.wordpress.com/2010/04/15/numai-mie-mi-se-putea-intampla/">blogul grupei</a>.</span><br />
<span lang="RO"><o:p></o:p></span></div>Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-29104059583533900162010-03-16T15:46:00.009+02:002010-03-16T20:04:44.040+02:00Cine nu are bătrâni să-şi cumpere<span style="font-weight:bold;">George Doboş</span> s-a născut pe 21 ianuarie, 1936, în comuna suceveană Ciprian Porumbescu. A fost singurul băiat, într-o familie cu patru surori mai mari. Pe tatăl său, victimă a războiului, nu l-a cunoscut niciodată. A făcut doar patru clase. Nu pentru că nu şi-ar fi dorit să studieze, ci pentru că începuse cel de-<span style="font-weight:bold;">al Doilea Război Mondial</span>. Nu înţelegea războiul. În naivitatea copliăriei, se ascundea de bombe, alături de alţi copii, sub podul din sat.<br /><br />A făcut armata în Sibiu. A fost bucătar şi a învăţat să fie chibzuit şi cum să hrănească, din puţin, un batalion întreg. Le vorbea, mai apoi, copiilor şi nepoţilor despre frumuseţea unică pe care o avea <span style="font-weight:bold;">aleea cu castani</span>. La 23 de ani, s-a însurat cu Maria, o femeie cu 11 ani mai mare dintr-un sat vecin. S-au mutat împreună într-un oraş din nordul Bucovinei.<br /><br />Şi-a construit, singur, casă la oraş din banii pe care-i câştiga la <span style="font-weight:bold;">Inteprinderea pentru Gospodărie Orăşenească</span>, ca paznic. Din geanta maro, cu încheietoare ruginită, scotea mereu o portocală sau covrigi pentru fetele sale. A muncit, timp de 43 de ani, pentru fostul I.G.O. A fost apreciat, respectat şi iubit de comunitate. Avea nume de sfânt, dar cunoscuţii nu îl numeau niciodată George. <span style="font-weight:bold;">Pentru a ilustra cel mai bine caracterul său, colegii, prietenii şi familia îi spuneau „Modest”</span>. Şi-a iubit nespus soţia, o ridica la <span style="font-weight:bold;">rangul de icoană</span>.<br /><br />Chiar dacă avea câteva clase primare,<span style="font-weight:bold;"> Modest</span> citea mult. Îi plăcea să se regăsească în <span style="font-weight:bold;">marile personalităţi</span> care au marcat istoria lumii. Au trecut pe lângă el prea multe evenimente ca să nu devină înţelept. S-a luptat cu un război, care i-a ameninţat fiinţa şi familia, s-a luptat pentru avere şi a rămas văduv înainte de a împlini 65 de ani.<br /><br />La un an după moartea soţiei, i-a murit şi mama. A vândut casa părintească de la ţară şi a pus o parte din bani la bancă. „Banii de înmormântare”, îi numea bătrânul. După ce a ieşit la pensie, a cumpărat din ei cadouri nepoatei.<br /><br />A început să crească porumbei, spunea că <span style="font-weight:bold;">cei albi reprezintă sufletul îngerilor</span>. Modest avea obiceiurile sale, pe care le respecta cu stricteţea unor ritualuri. O dată pe săptămână, agale, cu mâinile încrucişate la spate, se îndrepta către celalat capăt al oraşului, la cimitir, unde zăbovea zeci de minute.<span style="font-weight:bold;"> Nu a trecut nicio duminică fară ca Modest să aprindă o lumânare la mormântul soţiei sale</span>. Când se întorcea acasă, deschidea televizorul pentru a vedea <span style="font-weight:bold;">jurnalul de ştiri</span>. Îi plăcea să fie informat. După ce afla ultimele noutăţi, ieşea în faţa porţii, locul care devenea, săptămânal, poiana lui Iocan. Dezbătea cu vecinii politică, sport, vorbeau despre porturi populare ori jucau table.<br /><br />Bicicleta îi era prieten de nădejde, deşi privea uneori cu jint la maşinile vecinilor mai înstăriţi. Îşi urca nepoata pe scăunelul ponosit şi o ducea, în fiecare dimineaţă, la grădiniţă şi, mai târziu, la şcoală. Lăcrima de fiecare dată când venea vorba de Maria. Dar adopta o voce groasă şi o figură serioasă când povestea despre război.<br /><br />Se plictisea uşor. Pensionarea nu a însemnat pentru dânsul odihnă.. A improvizat o maşinărie, <span style="font-weight:bold;">„o drujbă pe rulmenţi”</span>, cu care tăia lemnele vecinilor. <span style="font-weight:bold;">Încăpăţânat şi dârz</span>, ca toţi bătrânii, nu a renunţat nici când lama ascuţită i-a tăiat abdomenul. Şi-a dat jos tricoul şi l-a legat de jur împrejur pentru a opri sângerarea. Cu greu, fiica l-a convins că are nevoie de îngrijiri medicale.<br /><br />Şi-a iubit enorm nepoata. Îşi făceau amândoi planuri. Bătrânul avea să aibă un nou ritual după ce aceasta ar fi ajuns la facultate. Modest visa că găteşte faimoasa sa <span style="font-weight:bold;">ciorbă de sfeclă roşie</span> şi se urcă în fiecare săptămână, în tren, pentru a-i duce pachet studentei. Aceasta avea să se plimbe cu el, la braţ, prin Copou, apoi să revadă, împreună, filme vechi.<br /><br />A realizat că timpurile se schimbă şi că <span style="font-weight:bold;">modul de a trăi la vârsta a treia nu este niciodată constant</span>. A mediat conflictele între nepoată şi mama acesteia, a fost tolerant şi a îndulcit mereu pedepsele. Aştepta încrezător al Treilea Război Mondial. Asculta folk, renunţase la muzica populară din cauza <span style="font-weight:bold;">duetului Fuego-Irina Loghin. <br /></span><br /><span style="font-weight:bold;">Ţigările</span> au fost <span style="font-weight:bold;">cel mai mare viciu</span> al lui Modest. La începutul lui 2007, a aflat că are cancer pulmonar. Deşi doctorii i-au interzis să mai fumeze, bătrânul încăpăţânat a fost sigur că nu poate fi doborât de nicotină. A murit în primăvara aceluiaşi an.Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-538783524711794722010-03-11T05:35:00.004+02:002010-03-11T05:51:12.293+02:00Leapşă muzicală (4)Evident, încep cu “<span style="font-weight:bold;">iar nu am avut chef să scriu</span>”. Dar trebuie, pentru un seminar inutil predat la FJSC, p<span style="font-style:italic;">restigioasa instituţie de învăţământ superior la care învăţ</span>. Cică să scriem pe blog, să ne facem cont pe <span style="font-weight:bold;">facebook</span> şi pe <span style="font-weight:bold;">twitter</span>, că altfel <span style="font-weight:bold;">nu existăm</span>. În general, nu răspund la lepşe. Însă de aceasta dată e vorba de <a href="http://tralala01.wordpress.com/2010/02/28/leapsa-2/">tralala</a>, aşa că nu am putut rezista. Pe de altă parte, nu am nimic interesant ori important de spus, dar trebuie să scriu ca să trec seminarul. Şi ca să exist. <br /><br />Leapşa muzicală este în engleză, iar regulile sunt simple: setează playerul pe “shuffle”, foloseşte titlul melodiei pentru a răspunde la întrebarea la care te afli şi, după fiecare întrebare, treci la o nouă melodie. S-ar putea să fie amuzant ori total ilogic, să vedem.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">1.How are you feeling today?</span><br />Andain-You Once Told Me<br /><br /><span style="font-weight:bold;">2. Will you get far in life?</span><br />Yves Larock feat. Steve Edwards - Listen To The Voice<br /><span style="font-weight:bold;"><br />3. How do your friends see you?</span><br />Milow - Ayo Technology<br /><span style="font-weight:bold;"><br />4. Will you get married?</span><br />Mozart l'opera rock-L'assasymphonie<br /><br /><span style="font-weight:bold;">5. What’s your best friend’s theme?</span><br />Simply Red – If you don't know me by now<br /><br /><span style="font-weight:bold;">6. What is the story of your life?</span><br />Augustana - Coffee and Cigarettes<br /><span style="font-weight:bold;"><br />7. What was high school like?</span><br />David Gilmour in Royal Albert Hall - High Hopes<br /><br /><span style="font-weight:bold;">8. How can you get ahead in life?</span><br />Hooters - 500 Miles<br /><span style="font-weight:bold;"><br />9. What is the best thing about your friends?</span><br />Leonard Cohen -Dance me till the end of love<br /><br /><span style="font-weight:bold;">10. What is in store for this weekend?</span><br />Blackmore's Night - Home Again<br /><br /><span style="font-weight:bold;">11. What song describes you?</span><br />Hoobastank - The Reason<br /><br /><span style="font-weight:bold;">12. What song would describe your grandparents?</span><br />Sofia Jannok - Irene<br /><br /><span style="font-weight:bold;">13. How is your life going?</span><br />Emeric Imre – Bună variant rea<br /><br /><span style="font-weight:bold;">14. What song will they play at your funeral?</span><br />UB40 - Here I Am<br /><br /><span style="font-weight:bold;">15. How does the world see you?</span><br />Deep Purple – Child in time<br /><br /><span style="font-weight:bold;">16. Will you have a happy life?</span><br />Chris Rea - Blue Cafe<br /><br /><span style="font-weight:bold;">17. Do people secretly lust after you?</span><br />Star Trek Enterprise Theme – Faith of the Hear – Russel Watson & Diane Warren<br /><span style="font-weight:bold;"><br />18. How can I make myself happy?</span><br />Dirty dancing' - I've had the time of my life<br /><br /><span style="font-weight:bold;">19. What should you do with your life?</span><br />Lara Fabian - Immortelle<br /><br />E musai să dau leapşa mai departe. <a href="http://oanapdrr.blogspot.com/">Duda</a>, <a href="http://blog-antisocial.blogspot.com/">Geo</a> şi <a href="http://florynleahu.wordpress.com/">Florin</a> m-au provocat de câteva ori la astfel de joculeţe, m-am făcut că plouă. Să-mi fie cu iertare, dar vă tracasez şi mai rău, sper să onoraţi leapşa. Mă gândesc şi la alţi nefericiţi asemeni mie, coelgi de grupă care, dacă nu scriu pe blog, nu există... la seminarul inutil. Aşa că leapşa merge la : <a href="http://chiriasiinromanica.blogspot.com/">Teo</a>, <a href="http://missbrightmoon.wordpress.com/">Anca</a>, <a href="http://haios.blogsite.ro/">Raluca</a>, <a href="http://andythemutant.blogspot.com/">Dragoş</a> şi <a href="http://edwinrosch.blogspot.com/">Edwin</a>. Şi cine-o mai vrea s-o preia.<br /><br />P.S. : <span style="font-weight:bold;">Adiţule, la mulţi ani!</span>Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-59148231179957799982010-02-12T21:52:00.007+02:002010-02-12T22:08:18.124+02:00Uite forumul, nu-i forumul!<span style="font-style:italic;">Nu pot intra pe <a href="http://www.etajul6.ro/cgi-bin/yabb2/YaBB.pl">etajul6.ro</a> şi sufăr ca un câine. Ba nu, mai rău, sunt în sevraj. <span style="font-weight:bold;">Forumul e ca un drog pentru mine</span>, iar eu sunt dependentă. Am tras draperiile, nu suport lumina. Îmi dau pumni în cap, strâng din dinţi, ascult <span style="font-weight:bold;">The Verve- The Drugs Don't Work</span>. Pisica <span style="font-weight:bold;">Şoseţel</span> mă priveşte confuză. Nu înţelege că am nevoie disperată de o doză de forum, ca să pot s-o fac pe-a deşteapta.<br /><br />Repede, trebuie să apăs F5, poate s-au remediat <span style="font-weight:bold;">problemili</span>. Dacă apare un text nou şi nu sunt prima care îl corectează? Măcar o afirmaţie răutacioasă, în anii trecuţi erau populare <span style="font-weight:bold;">ironia şi replicile acide</span>. Corecturile nu trebuie să fie pertinente, doar am autoritate. Eu sunt studentă, pe când amărâţii de candidaţi trebuie să treacă de un examen. Da, da, trebuie doar să fiu prima care comentează. Vai, dacă ceilalţi membri vor avea mai multe mesaje decât mine? Degetele îmi sângerează, dar nu mai simt durere. F5,F5,F5!</span> <br /><br />Hai să fim serioşi! Anul trecut, eram de părere că noua generaţie de candidaţi este vinovată de<span style="font-weight:bold;"> harababura de pe forum</span>. Între timp, candidaţii au devenit studenţi, dar unii dintre ei nu şi-au schimbat obiceiurile. <span style="font-weight:bold;">Rangul se schimbă, naravul ba!</span> Dacă ne apucăm să corectăm, cel puţin să o facem organizat şi pertinent, nu să ne întrecem în numărul de mesaje. <br /><br />Pe bune, nu sunt un model de urmat. Dacă am fost “obsedata de virgule” ori “spaima forumului”, cum mă alintă <a href="http://mihaeladumitrascu.blogspot.com/">Mikişor</a>, nu înseamnă că actuala generaţie trebuie să se comporte la fel. Pe de altă parte, unii au înţeles că trebuie să aibă o identitate, un stil propriu. Tot ei mi-au atras atenţia: “Z încearcă să te copieze”, “Y este o <span style="font-weight:bold;">imitaţie de Dyna</span>” etc. Au dreptate. Totuşi, aş adăuga eu, copia este destul de nereuşită, pentru că eu puneam cratimele unde trebuie şi dublam i-ul atunci când era nevoie. În aroganţa mea nemărginită, nu mă simt deloc flatată.<br /><br />O altă problemă însă nu-mi dă pace: în consiliul de pe 25 ianuarie, s-a hotărât că “<span style="font-weight:bold;">profesorii vor fi stimulaţi financiar să intre pe forum</span>”. Atunci, secţiunea de meditaţii gratuite ar trebui să se numească “<span style="font-weight:bold;">meditaţii semi-gratuite</span>”. E adevărat, candidaţii beneficiază, gratis, de sfaturile studenţilor şi ale profesorilor (teoretic doar). Însă dascălii noştri nu meditează dezinteresat, ci aşteaptă să fie recompensaţi. Parcă gratuit presupunea că nu costă nimic, este dat/primit fără nicio plată. Probleme de nunaţă, nenică! Contează doar din perspectiva cui priveşti.<br /><br />Mai e şi individul ăla dubios, <span style="font-weight:bold;">Alexandru Cohuţ</span>. “B<span style="font-weight:bold;">ondocul cu pretenţii de intelectual</span>”, cum l-au numit colegii de breaslă, garantează reuşita la examenul FJSC, în schimbul unor sume fabuloase. Alexandru Cohuţ nu e profesor la noi la facultate şi nu corectează textele de la admitere. E doar un şarlatan care mi-a explicat, foarte preţios, că eu nu am niciun drept să-l întreb (politicos) despre activitatea sa. <br /><br />Nu sunt nedreaptă, există şi profesori (puţini) care s-au implicat fără a fi încurajaţi material. Înainte ca forumul să se redeschidă, am discutat cu doamna profesoară <span style="font-weight:bold;">Mădălina Moraru</span> despre meditaţiile gratuite. În acest an, dumneaei trebuia să coordoneze o echipă care să dea sfaturi candidaţilor. Corectarea textelor ar fi fost <span style="font-weight:bold;">metodică</span>, <span style="font-weight:bold;">competentă</span> şi s-ar fi realizat după un barem bine pus la punct. Planul nu a mai fost pus în aplicare, se pare că funcţionează destul de bine competiţia “<span style="font-weight:bold;">cine are mai multe mesaje postate</span>”. <br /><br /><span style="font-style:italic;">Cu această ocazie, vreau să le mulţumesc tuturor celor care m-au susţinut şi au crezut în mine. Vreau să opresc poluarea şi să hrănesc copiii din Africa. </span><br /><br />Acum, serios, chiar îi mulţumesc lui Mikişor. Olte <a href="http://mihaeladumitrascu.blogspot.com/2010/02/dyna.html">mi-a dedicat un articol</a> la ea pe blog. O să-i cumpăr un praz pentru asta!Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-42314736614580742502010-01-15T17:44:00.005+02:002010-01-15T18:03:15.997+02:00Vreau să devin "fostă fumătoare"Am aprins <span style="font-weight:bold;">prima ţigară</span> în liceu. Sau poate puţin înainte, nu-mi amintesc. „Ihhh, vine mama! Şi trage în piept”, aşa am învăţat să fumez. Era <span style="font-weight:bold;">biletul de intrare</span> în gaşca celor mari. Un bilet iresponsabil şi inconştient. Apoi a devenit factor social: garnitura de la flecăreala cu fetele, ţigara de la cafea ori ţigara de după.<br /><br />Acum nu mai am nevoie să mă integrez într-un anturaj. Dimineaţa e un mit pentru mine, am auzit că se vorbeşte despre ea, dar nu sunt sigură că există. Deci ţigara care merge la <span style="font-weight:bold;">cafeaua de dimineaţă</span> iese din ecuaţie. <span style="font-weight:bold;">Ţigara de după</span> este, din nou, un concept hilar. Te asigură doar că „după” nu mai urmează nimic. „Ieşi la o ţigară?” e cea mai frecventă replică în cămin. Şi asta nu pentru că ar simţi cineva, cu adevărat, nevoia de a fuma. Aprindem ţigara <span style="font-weight:bold;">de-a-n boulea</span> (da, aşa se scrie), pentru că a devenit un automatism. <br /><br />Mami n-a facut-o niciodată pe-a <span style="font-weight:bold;">lupul moralist</span> ori pe-a <span style="font-weight:bold;">psihologul</span>. „Vrei să fumezi, n-ai decât. Sunt banii tăi de buzunar, eu nu-ţi dau în plus!”. Chitroasă rău, zău aşa! Bunicul era un tip tare deştept. <span style="font-weight:bold;">„Eşti o idioată!”</span>, sigur mi-ar spune asta acum. El a murit de cancer pulmonar. Eu am continuat să fumez. <br /><br />Nu am stat niciodată, într-un bar, în spaţiul acela neconfortabil, special amenajat pentru nefumători. Am promis că, de faţă cu cineva, nu voi fuma. L-am convins şi pe el să-şi aprindă o ţigară. O prietenă mi-a spus cândva că cea mai mare realizare din viaţa ei ar fi să mă determine pe mine să mă las de fumat. <a href="http://oanapdrr.blogspot.com/">Duda</a> ar fi, în sfârşit, mândră de mine. Dacă aş renunţa la ţigări, mami mi-ar cumpăra laptop nou.<br /><br />25 de ţigări pe zi îneamnă cam <span style="font-weight:bold;">9000 pe an</span>. Adică eu aş cheltui, doar anul ăsta, <span style="font-weight:bold;">45 de milioane</span> pe suluri de nicotină. Şi sunt studentă. Una care a fumat peste <span style="font-weight:bold;">55.000 de ţigări</span> până acum. Nu e atât de greu să renunţi la ţigări. M-am lăsat de ele de zeci de ori până acum. Să nu te reapuci de fumat este cel mai dificil. Sugestia de a mesteca guma în loc de a fuma e aberantă. Frate, sunt fumătoare, nu rumegătoare!<br /><br />Am decis că e timpul să-mi asum responsabilităţi. Aşa că mi l-am luat <span style="font-weight:bold;">pisica Şoseţel</span>. Cred că a venit vremea să nu mai fiu săracă, bolnavă,inconştientă şi să nu mai miros ca o scrumieră. Asta înseamnă că trebuie musai să devin <span style="font-weight:bold;">„fostă fumătoare”</span>.Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com18tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-51537428917942591692009-12-25T16:43:00.004+02:002009-12-27T15:41:04.295+02:00Crăciunul – strategie de marketingPrima propoziţie ar fi trebuit să fie „<span style="font-weight:bold;">iar nu am avut chef să scriu</span>”. Pentru că aşa încep, o dată la câteva luni, articolele. Totuşi, păstrez tradiţia şi voi scrie şi în acest an cât de ridicolă mi se pare agitaţia dinainte de sărbători, despre cât de comercial şi lipsit de conţinut a devenit Crăciunul. <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Vasilică cu noroc</span><br /><br />În metrou, mai des ca „atenţie, se închid uşile” se aud poeziile lipsite de intonaţie ale cerşetorilor. „N-am mamă, n-am tată, am şapte fraţi, mama are cancer, locuim pe stradă” (da, ei chiar fac gafe de astea) e înlocuită, în această perioadă, cu urări de Crăciun. Mijloacele de transport în comun, barurile, magazinele, toate sunt pline de colindători. Unii, mai inventivi, vând crenguţe de busuioc pentru doi lei. Un individ nebărbierit ţipă cât îl ţin plămânii: „<span style="font-weight:bold;">Vasilică cu noroc, un leu pentru Vasilică cu noroc</span>!”. Din geanta mare, murdară, pe care-o poartă cu mândrie pe umăr, scote capul, speriat, <span style="font-weight:bold;">un miel</span>. Copiii îşi trag de mâneca părinţii pentru că vor să mângâie animalul, iar adulţii se văd obligaţi să scoată-un leu din buzunar. Trebuie să învăţ obiceiurile bucureştene, pentru că, în <span style="font-weight:bold;">Buconvina</span>, Crăciunul şi busuiocul nu sunt corelate în niciun mod. Totuşi, cel din urmă dă o aromă nemaipomenită sarmalelor. Iar mielul este simbol al Paştelui, nicidecum al Crăciunului. Oricum, sărbătorile de iarnă sunt perioadele cele mai profitabile pentru cerşetori. Nu pentru că oamenii ar fi mai buni în preajma Crăciunului, ci pentru că aceşti cerşetori sunt mai numeroşi, mai inventivi, mai gălăgioşi şi mai agresivi. <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Spiritul Crăciunului<span style="font-weight:bold;"></span></span><br /><br />Pe langă faptul că e un ditamai clişeul, pe mine cuvântul „<span style="font-weight:bold;">spirit</span>” mă duce cu gândul la <span style="font-weight:bold;">fantome</span>. Dar vorbim despre Crăciun, despre naşterea lui Iisus. Sintagma <span style="font-weight:bold;">„Spiritul Paştelui”</span> ar fi avut însă mai multă logică pentru mine. La fel de uşor, pot asocia alcoolul cuvântului „spirit”. Eh, în acest caz, stereotipul „spiritul sărbătorilor” capătă sens. Că doar aşa-i obişnuit românul, să profite de orice ocazie pentru un pahar cu tărie. Iar Crăciunul înseamnă <span style="font-weight:bold;">trei zile de beţie straşnică</span>.<br /><span style="font-weight:bold;"><br />Bucuria de a primi</span><br /><br />Cadourile reprezintă o altă problemă. Copiii îi cer Moşului biciclete, roboţi ori case de păpuşi. În dimineaţa Crăciunului, sunt însă dezamăgiţi când găsesc sub brad o punguţă cu dulciuri şi două portocale. Părinţii încearcă să-i oprească din plans. „<span style="font-weight:bold;">E criză, de aia a fost mai sărac Moşul în acest an</span>”. Micuţii vor continua să bocească, nu înleg termenul de „criză”. Totuşi, problema cea mai mare e la adulţi, unde există o adevărata competiţie pentru <span style="font-weight:bold;">„cel mai scump cadou”</span>. Deci comercianţii au cu atât mai mult de câştigat. A, la fel cum spuneam şi <a href="http://cuvinte-aiurite.blogspot.com/2009/01/ipocrizie-de-srbtori.html">anul trecut</a>, căciula roşie şi urâtă de Moş Crăciun ori lenjeria de Crăciuniţă nu se demodează niciodată.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Mesaje copiate</span><br /><br />Spuneam ieri <a href="http://www.facebook.com/profile.php?ref=profile&id=1024716090">aici</a> că m-am săturat de SMS-urile copiate, de lipsa de creativitate. <span style="font-weight:bold;">Decât un mesaj retrimis, prefer să primesc un beep.</span> Sun eu persoana respectivă ca să-mi spună „Crăciun fericit!”. Companiile de telefonie mobilă au o strategie bine gândită. Trimit mesaje patetice cu urări de Crăciun tuturor utilizatorilor, iar omuleţii lipsiţi de inspiraţie dau imediat forward către toată agenda. Mereu există ameţiţi care apasă „retrimitere” fără să citească, în prealabil, mesajul. Şi uite aşa, în fiecare an, mă trezesc cu cel puţin un SMS cu „<span style="font-weight:bold;">Sărbători fericite bla, bla, bla. Vodafone</span>”, chiar dacă expeditorul este un prieten ori un fost coleg de liceu. <br /><span style="font-weight:bold;"><br />Crăciunul înseamnă timp liber şi relaxare</span><br /><br />Pe dracu! Înseamnă un milion de nervi în traficul blocat, credite la bancă pentru cumpărăturile de sărbători, cozi interminabile la supermarket, reduceri de 10% la produse ale căror preţuri sunt deja umflate cu 50%. Şi când, în sfârşit, trec cele trei zile de sărbătoare, realizezi că nu ai reuşit să te odihneşti pentru că ai avut musafiri, ai făcut indigestie de la atâta carne de porc ori ai fost prea beat ca să îţi mai aduci aminte ceva. Şi eşti <span style="font-weight:bold;">mai obosit, mai nervos, mai îndatorat şi mai bolnav</span> decât erai înainte de perioada asta de relaxare. <br /><br /><br />E ridicolă toată povestea cu „de Crăciun, oamenii sunt mai buni” preluată, şi ea, de la americani. Sărbătorile înseamnă, de fapt, hiperconsum. Iar Crăciunul şi-a pierdut de multă vreme valoarea creştină. Totuşi, pentru fanii acestei sărbători, un <span style="font-weight:bold;">Crăciun lipsit de griji</span>!Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-76646333572296295232009-09-26T15:53:00.005+03:002009-12-09T15:23:18.553+02:00Pretenie, zacuscă şi amendăIar nu am avut chef să scriu. Şi nu e deloc bine, nu sunt în stare nici să evit o repetiţie. M-am trezit dimineaţă tare bine dispusă şi am spus că ar trebui să scriu prima postare din perspectiva unei persoane <strong>de 21 de ani</strong>. Apoi mi-am amintit că <strong>buletinul meu nou </strong>este singurul lucru care dovedeşte că am această vârstă. <br /><br /><strong>***</strong> Am recitit unele articole mai vechi şi, deşi sunt conştientă că sunt naivă, convingerile mele rămân aceleaşi. În ultimul timp, aud din ce în ce mai des o replică foarte enervantă. Indivizi pe care abia i-am cunoscut ori persoane pe care le consider (am fost tare atentă la concordanţa timpurilor) prietene insistă cu aceeaşi afirmaţie: „<strong>nu există prietenie adevărată</strong>”. Ete scârţ! Există şi orice vicisitudine nu face decât să o întărească. Că cei implicaţi au concepţii diferite şi sentimentul nu e mereu reciproc, asta-i deja altă poveste. <br /><br /><strong>*** </strong>O dată la câteva luni, am şi eu câte-un hatâr gastronomic. Am fost din nou în Cluj, iar admiraţia mea pentru <strong>piureul de castane </strong>nu mai este atât de intensă. Dacă tot e sezonul, mi se făcuse o poftă teribilă de <strong>zacuscă</strong>. De vreo trei ani, mijlocul lunii septembrie mă prinde-n Văleni. Anul trecut, mama <a href="http://oanapdrr.blogspot.com/">Dudei </a>m-a răsfăţat cu una din fostele mele plăceri: salata de vinete. Şi de această dată, capriciul meu a fost pe deplin satisfăcut. Normal, zacusca a ieşit atât de gustoasă pentru că eu şi Duda am fost ajutoare de nădejde în bucătărie. Drept răsplată, am primit şi câteva borcane la pachet. <strong>Mulţumesc, mama Dudei!</strong> Iar pentru ca toate fasoanele mele să fie îndeplinite, mama <a href="http://magiacartilor.blogspot.com/">Andeluţei</a> mi-a adus, în gară în Buzău, o plăcintă extraordinară. <strong>Mulţumesc, mama Andelei!</strong><br /><br /><strong>***</strong> Funcţionarii publici sunt „<strong>di tătă ţâdula</strong>”. Zilele trecute, am primit un plic. Cică aveam de plătit o amendă de 100 de Ron. Am procesat destul de greu informaţia. Ieri, m-am prins: amenda pe RATB. Ca un cetăţean corect, m-am îndreptat spre <strong>sediul închiriat al Primăriei din Câmpulung </strong>pentru a-mi achita datoria. Femeia de la ghişeu era mai acră decât o lămâie necoaptă. I-am întins politicos bancnota. Individa şi-a aranjat şuviţa desprinsă din cocul imens, a şovăit niţel până a găsit două litere pe tastatură, a muşcat cu nesaţ din covrigul de pe birou. Într-un final, mi-a înmânat chitanţa. Mă pregăteam să îi urez o zi bună şi să plec. <br /><br />Cu o voce lipsită de orice intonaţie, individa mă întreabă dacă sunt studentă. I-am răspuns afirmativ. „<strong>A, păi atunci se putea face o scutire de amendă</strong>”. Mi-am muşcat limba, am strâns pumnii şi am făcut eforturi considerabile pentru a nu-i spune nimic. „<strong>E, lasă, data viitoare</strong>”, a completat politicos doamna din spatele ghişeului. Cu 100 de lei, îmi plăteam o lună căminul. Îmi cumpăram o săptămână ţigări. Mergeam la Bucureşti la vagonul de dormit. Nu era normal ca tâmpita să-mi spună că se poate face o scutire de plată <strong>înainte</strong> ca eu să îi dau banii? Nu i-am mai urat o zi bună. <br /><br /><strong>***</strong> Mie chiar îmi place apelativul de „<strong>scorpie</strong>”, mă prinde bine. Ironică, acidă, incisivă, nenorocită, nesuferită, le-am auzit pe toate. Pur şi simplu, asta mă individualizează, asta mă face să fiu eu. Nu vreau ca nişte necunoscuţi să mă placă. Nici măcar să mă tolereze. „<em>Câinii care latră nu muşcă</em>” nu e valabil în cazul meu. Eu latru tare, dar muşc mai rău. Aşa că scutiţi-mă cu replici siropoase ca „în interiorul tău, sigur eşti o persoană bună”. Nu sunt, decât cu cine vreau eu. <a href="http://www.obiectivsubiectiv.blogspot.com/">Cosmin</a> are şi el, o singură dată, dreptate: "<strong>ai aşa o latură malefică, dar care te prinde foarte bine, e la fel ca aroma fină de migdale dintr-o prajitură, nu mi te pot închipui altfel</strong>". <br /><br /><strong>***</strong> <strong>Mulţumesc, FJSC!</strong> Din nou. Pe <a href="http://etajul6.ro/fjscnews/">site</a>, scria că luni trebuie să fim în Bucureşti, pentru cazare. Ieri am fost la agenţie să-mi cumpăr bilet pentru duminică seară. Am avut noroc, am prins <strong>ultimul loc la cuşetă</strong>. Eram fericită că, deşi merg aproape 10 ore cu trenul, măcar voi sta comod. M-am întors acasă şi m-am apucat de făcut bagaje. E dificil să îndeşi în cateva bagaje lucrurile de care vei avea nevoie un an. Deci operaţiunea necesită vreo două zile. Aseară, pe FJSC News, în loc să apară lista cu <strong>repartizarea locurilor în cămine</strong>, aşa cum era normal, s-a publicat un anunţ important: repartiţiile-n cămine s-au amânat cu două zile. Bun, mai mult timp ca să îmi fac bagajele. Dar cu biletul de tren ce fac? Da, ştiu, îl pot amâna. Însă buba e că nu mai sunt locuri la cuşetă pentru marţi seară. Mulţumesc, FJSC!Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-62405925355129974072009-09-04T14:28:00.005+03:002009-09-26T16:05:53.605+03:00Ultima vacanţă de copilIniţial, am mers în Italia pentru trei săptămâni, în vacanţă. Mă tenta ideea de a lucra în timpul verii, dar mama nici nu a vrut să audă. <strong>„E ultima ta vacanţă de copil”</strong> a fost argumentul ei principal. Găbiţa, odihnită după un somn de două zile, a convins-o totuşi că ar putea fi o experinţă cel puţin interesantă. Recunosc, pentru mine a contat mai mult considerentul financiar. După câteva zile, mi-am găsit de lucru într-un bar. Localul era îndeajuns de aproape, încât mama să mă poată vizita de două ori pe săptămână şi la o distanţă suficient de mare, încât horror să nu mă streseze zilnic. <br /><br />Deşi între italiană şi română există multe similitudini, sudul are un dialect mai <strong>asemănător cu rusa </strong>decât cu o limbă latină. Încă sufăr de mania persecuţiei, aşa că, la început, aveam impresia că se vorbeşte mereu despre mine. Nu am stat niciodată de partea cealaltă a tejghelei, deci habar nu aveam ce ar trebui să fac. Şi nici nu mi-a explicat nimeni. Mi-au dat bătăi de cap maşina de cafea, dozatorul de bere şi programul deloc lejer, dar m-am obişnuit repede. <br /><br />Nu m-am acomodat însă la fel de rapid cu nesimţirea clienţilor. Italienii, de la adolescenţi până la octogenari, sunt înzecit mai <strong>vulgari şi obraznici</strong> decât românii. Am făcut eforturi considerabile de a spune <strong>„prego”</strong> de o mie de ori pe zi. Probabil Stresul are dreptate, mi-e mai uşor să fiu amabilă într-o limbă străină. După câteva zile, dezgustată total de apropourile infecte ale clienţilor, am început să îi scot afară atunci când depăşeau limita decenţei. Patronul, iritat, a început să îmi ţină morală despre faptul că <strong>„amabilitatea se plăteşte”</strong>. Într-o italiană stricată, i-am explicat că m-a angajat să vând, nu să port discuţii tâmpite cu beţivii. I-am spus că nu pot lucra într-un astfel de mediu, aşa că renunţ. Şi-a schimbat brusc atitudinea şi mi-a propus să lucrez în restaurantul care se afla în aceeaşi curte. <br /><br />În cea de-a doua săptămână, am îmbrăcat costumul de ospătar. Dacă în bar eram singură, aici m-am împrietenit imediat cu cealaltă chelneriţă, tot româncă. Regula era că nu aveam voie să vorbim în română nici măcar între noi. A fost totuşi un lucru bun, după câteva zile vorbeam fluent italiana, iar dacă nu înţelegeam ceva, o întrebam imediat pe Ionela. Primele zile în restaurant au fost foarte faine. Ne-am bătut cu roşii în bucătărie, am râs pe seama clienţilor mofturoşi, am ieşit cu colegii de serviciu în fiecare seară, am vizitat Cosenzza. Cât era ziua de lungă, în bucătărie se auzeau, într-o română stâlcită <strong>„eşti di tătă ţâdula” </strong>,„te iubesc” sau cântecul cu „nu mi-e frică de Bau-Bau”. <br /><br />Gafe am făcut destule, dar conaţionala mea şi-a asumat cele mai multe din greşelile mele. Păcat însă că nu m-a putut salva de fiecare dată. Prima comandă pe care am luat-o eu a fost „<strong>Fiorentina in sangue</strong>”. Eu ştiam că Fiorentina este un oraş, aşa că am făcut nişte ochi mari (ca măgarul din Shrek II) şi deja îmi imaginam un adevărat masacru. Am gândit rapid şi am înţeles că Fiorentina e un tip de carne. Asta după ce am afişat o mină de copil tembel. <br /><br />În următoarea zi, am răsfoit puţin carneţelul Ionelei şi am văzut că cineva comandase „Della Cassa”. Am deschis repede un meniu, iar pe prima pagină scria „ antipaste”. Am vrut să ajut, aşa că am dus la masă coşuleţul cu pâine. M-a bufnit un râs isteric când am văzut că Ionela duce, la aceeaşi masă, pizza. Mai miraţi decât mine au fost clienţii, care au mâncat pizza „Della Cassa” cu pâinea-n faţă. Numele de mâncăruri mi-au dat bătai de cap. O femeie trecută de a doua tinereţe s-a cam enervat când i-am spus „prego, <strong>Pazza</strong>”. Eu voiam doar să îi pun în faţă pizza pe care o ceruse, ea însă a crezut că o fac nebună (pazza = nebună). Am fost sursa de amuzament a colegilor mei de serviciu, care m-au întrebat, într-o seară, unde merg, iar eu le-am răspuns „a scopare” („să mătur”, sau cel puţin asta credeam eu că spun). Polisemia, bat-o vina, „scopare” înseamnă şi „<strong>a face sex</strong>”.<br /><br />Bucătarul nu m-a plăcut foarte mult. S-a simţit jignit când i-am explicat că nu îmi place mâncarea italiană. Nu mă ating de paste ori de peşte, aşa că a fost nevoit să îmi prepare separat, în fiecare seară, cotlet de pui. Era singurul lucru care nu îmi provoca greaţă. Am făcut totuşi un compromis şi mi-am diversificat meniul, o dată pe săptămână mâncam şi pizza. <br /><br />Treptat, glumele din bucătărie s-au transformat în urlete isterice. Proprietarul restaurantului avea mereu ceva de reproşat, ceilalţi angajaţi erau jigniţi constant din cauza unor neînţelegeri mai vechi. . M-am enervat cumplit când patronul m-a făcut cretină în mijlocul restaurantului, de faţă cu vreo 50 de persoane, deşi eu nu greşisem nimic. Progenitura şefului, <strong>un copchil de şapte ani şi 50 de kilograme</strong>, se plimba cu tricicleta prin restaurant, spărgea pahare ori deranja clienţii. Vinovaţi eram noi, angajaţii, pentru că nu supravegheam plodul.<br /><br />După trei săptămâni în restaurant, mă gândeam serios să îmi dau demisia, atmosfera nu mai era deloc plăcută. Nu a fost nevoie însă. Într-o dimineaţă, colegii, foarte serioşi, m-au chemat în bucătărie, să discutăm. Erau cu toţii omiaţi de <strong>comportamentul mizerabil </strong>al patronului. Mi-au povestit câte suportaseră în ultimii doi ani şi au decis să îi dea şefului o lecţie. Nu i-au lăsat la dispoziţie acestuia timp pentru a găsi personal, aşa că şi-au dat cu toţii demisia în aceeaşi zi. Normal, am empatizat cu ei. Totuşi, am fost mai norocoasă decât ei, măcar eu mi-am primit (parţial) salariul. Restaurantul s-a închis în august, perioada care trebuia să fie cea mai profitabilă. <br /><br />M-am mutat înapoi la mama, am dormit neîncetat vreo 30 de ore, am mâncat ciorbă şi sarmale. Dacă mai văd vreodată un cotlet de pui, cred că vomit. Orice s-ar fi întâmplat în ultimul timp în restaurant, pentru mine a fost o experinţă interesantă. Am cunoscut persoane foarte faine, am întâlnit situaţii inedite şi m-am convins că astfel de meserii nu mi se potrivesc deloc. Cu Ionela mă voi vedea în septembrie, când vine în ţară. Probabil prietenia cu ea a fost cel mai bun lucru din timpul serviciului meu sezonier.<br /><br />Am rămas cu impresie foarte proastă despre italieni, care sunt extrem de <strong>ignoranţi</strong>. Din cauza dialectelor diferite, nu se înţeleg între ei şi habar nu au să vorbească <strong>italiana curată</strong>. Un şofer de vitanjă era foarte convins că noi, românii, <strong>trăim în copaci</strong>. Clienţii din restaurant erau foarte miraţi de faptul că ştiu să deschid televizorul. După opinia lor, în România nu există aşa ceva, era pentru prima oară când vedeam un astfel de aparat. Nu sunt in stare să reţină un nume. Din mândrie naţională, transformă Paul în Paolo sau Ion în Giovanni.<br /><br />Important e că acum am ajuns acasă. Şi nici nu am de gând să mă întorc prea curând în Italia, oricât mi-ar lipsi mama. Cristinica s-a întors şi ea dumnică, Alexuţa termină astăzi cu examenele, iar luni vor ajunge Găbiţa şi Iulia. Vreau să stau cu mândrele, să mă relaxez şi să mă bucur de„<strong>ultima vacanţă de copil</strong>”. Apoi trebuie să ajung în Bucureşti, să dau restanţa şi să văd unde voi sta în acest an. Ce să-i faci? <strong>La tăţi ni-i greu, dar nu în mod egal</strong>. Abia aştept să îi văd pe <a href="http://oanapdrr.blogspot.com/">Duda</a>, pe Andeluţa şi pe Stres.Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-45985879210598145862009-08-31T05:49:00.003+03:002009-09-01T01:00:54.197+03:00Decât să mă loveşti...De vreo săptămâna, am ajuns şi eu acasă. Deci am, în sfârşit, acces la Internet. Ultimele două luni au fost extrem de agitate şi pline de schimbări. Am pierdut <a href="http://www.iswint.ro/">ISWinT-ul </a>din acest an şi probabil alte oportunităţi faine. Totuşi, a meritat. Încerc să îmi aduc aminte ce s-a întâmplat de la începutul vacanţei până acum. <br /><br />Imediat după ce am dat ultimul examen, m-am urcat în trenul spre casă. Am ieşit mult cu mândrele, ştiam că nu ne vom mai vedea doua luni. Am petrecut atât de mult timp împreună, încât nici n-am apucat să îmi fac bagajele. Am uitat cărţile de bucate ale mamei şi cadoul pe care i-l cumpărasem, dar nu-i bai.<br /><br />În ultima seara petrecută acasă, am îmbrăcat toate patru tricourile cu mândre. Am fost dezamăgite că nu ne-am atins publicul-ţintă, <strong><em>ştim-noi-cine</em> </strong>nu a văzut mesajul sugestiv de pe spatele tricourilor. Ne-am revenit imediat, în local a apărut... <strong>Moş Crăciun</strong>. E drept că moşul ăsta era puţin cam decolorat, sacul era gol, iar ochelarii de soare nu se asortau cu bocancii şi mănuşile. Cadouri nu am primit, aşteptăm până la iarnă şi sperăm ca Moşul să nu apară în costum de baie. <br /><br />Am făcut poze, am cântat (!!!) şi am plecat acasă înainte ca Răz să ne dea afară. Am ajuns pe la patru acasă. M-am uitat la ceas şi am fost mai fericită decât o veveriţă (mereu pe nume Mariana) căreia îi dai alune. Aveam timp să îmi fac bagajele. Nu am rezistat însă tentaţiei şi oboselii, aşa că am adormit imediat. La cinci, m-a trezit soneria idioată a telefonului mobil. Era Cristina, care ţipa de-mi trezea toţi vecinii. „Treeeezirea! Coboară şi deschide uşa”, spunea mândra, pe un ton nicidecum cordial. Era grăbită mititica, aşa se explică şi de ce <strong>şi-a luat tricoul pe dos</strong>. Nu m-am mirat când am aflat că ai noştri prieteni vor să mergem la picnic la ora cinci dimineaţa. Eh, sunt <strong>greu de uimit</strong>! Ne-am urcat în <strong>Bat Mobil </strong>şi am zbughit-o spre pădure, să facem grătar. Băieţii au dormit în maşină (ruşine!), iar Găbiţa, ca de obicei, s-a ocupat de mâncare. Alexuţa a ajuns când micii erau deja gata, dar măcar ne-a adus apă. Eu am făcut eforturi considerabile pentr a-mi ţine ochii deschişi. <br /><br />La prânz, ne-am întors acasă. Cu dexteritatea unui pianist, am aruncat câteva haine în valiză, apoi am descins la Găbiţa. Alexuţa şi Cristina ne-au pregătit cafea şi sandvişuri pentru drum, iar domnul <strong>Batman a probat sutienele Găbiţei</strong>. Ne-am luat rămas-bun şi m-am urcat cu Gabi în autocarul spre Italia. Mândra a ţinut neaparat să îi reamintească lui Batman că trebuie <strong>să aibă grijă de Coco</strong>, „maşina de mieunat”.<br /><br />Mi-am dorit să mă întâlnesc acasă şi cu Flo, <strong>fratele meu mai mic şi cu freză urâtă</strong>, dar nu terminase încă examenele. Când am trecut prin Cluj, am văzut din autocar un copil înalt, cu mers săltat şi păr ciufulit. Era Flo. Am pus imediat mâna pe telefon şi i-am trimis mesaj. Cred că mâncase piure de castane şi nu i-au mai ajuns banii să se tundă. Practic din fire, frăţiorul meu a renunţat la criteriile estetice. „Important e să ne stea părul bine”, replica<a href="http://obiectivsubiectiv.blogspot.com/"> unui prieten</a>, s-a transformat pentru frate-miu în <strong>„important e ca părul să ne facă umbră”</strong>.<br /><br />Urăsc drumurile lungi. Am crezut că de data aceasta va trece timpul mai repede, că voi fi cu mândra şi că, aşa cum ne e obiceiul, vom vorbi întruna. Raţionament total greşit, căci Găbiţa mea a dormit tot drumul, iar eu am ascultat două zile, pe repeat, <strong>Blackmore's Night-Home Again </strong>şi am completat Sudoku. Mândra mea s-a trezit când eu râdeam isteric, în somn. <strong>„Decât să mă loveşti, mai bine mă mângâi pe spate cu mâinile”</strong> a fost replica care a declanşat criza. <br /><br />Mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare sau când am chef voi scrie ce s-a întâmplat după ce am ajuns în Italia. Acum, trebuie să o trezesc pe Alexuţa să meargă la examen. Şi să termin <strong>piureul de castane</strong> din frigider. Ah, Clujul e mai frumos decât mi-l aminteam eu. Mai rămân câteva zile pe aici.Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-48001738014160632022009-08-03T21:38:00.006+03:002009-08-03T23:48:42.736+03:00Fără bani, dar în vacanţăÎn sfârşit, mă bucur şi eu de vacanţă (nu pentru mult timp, a avut grijă doamna Coman). Ieri a fost ultima zi a mea la locul de muncă sezonier. Totuşi, am rezistat <strong>o lună </strong>într-un post care nu mi se potriveşte de nicio culoare <em>(nu, Mihai, nici măcar mov)</em>. Săptămâna trecută am semnat demisia şi mi-am luat leafa, pe care am cheltuit-o în următoarea jumătate de oră. Iar ,de astăzi, chletui din nou banii mamei, dorm cel puţin 10 ore pe noapte şi mănânc, în sfârşit, mâncare românească. <br /> <br />Singurul lucru pe care vreau să îl fac acum este să dorm. Voi reveni zilele următoare cu impresii despre <strong>experinţa primului loc de muncă</strong>.Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-34335846712979834312009-08-01T23:08:00.002+03:002009-08-01T23:20:26.075+03:00Admiterea FJSC 2009 - Nemulţumirile de dupăE drept, şi pe mine m-au surprins puţin rezultatele de la admiterea din acest an (şi nu numai). Probabil eu am cele mai mari frustrări legate de FJSC (mai ales astăzi, colegii ştiu de ce), însă nu mă pot abţine să nu îmi apar facultatea. Uite că există şi <strong>studenţi care laudă acestă instituţie</strong>, contrat unor comentarii caustice de pe blogul lui <a href="http://www.jurnalismonline.ro/?p=2673">Brăduţ Ulmanu</a>. <br /><br />Am lămurit faptul că secţiunea de <a href="http://www.etajul6.ro/cgi-bin/yabb2/YaBB.pl">meditaţii gratuite </a>reprezintă un sprijin avizat, pertinent şi important pentru candidaţii cu adevărat interesaţi. Forumul nu are nicio legătura cu insuccesul unor candidaţi, iar comentariile de la articolul precedent vin să întărească această afirmaţie. Totuşi, “ghemurile de puf” nu pot accepta faptul că au fost cel puţin 120 de candidaţi mai buni, aşa că blamează sistemul de admitere.<br /><br /><strong>Proba de limba română</strong><br /><br />Sunt de acord, cele 18 grile, într-adevăr, nu testează cunoştinţele candidaţilor. Poate că ar fi fost util să se introducă <strong>mai multă gramatică în detrimentul exerciţiilor de lexicologie</strong>. Totuşi, să nu uităm că fiecare greşeală gramaticală este depunctată cu 0,5 puncte. Dacă aş fi profesor corector, aş pica orice elev care pune virgulă între subiect şi predicat. Spre fericirea candidaţilor, nu voi ajunge niciodată să le corectez, oficial, lucrările. Îmi ajung înjurăturile de pe forum. <br /><br />Pe de altă parte, Mihai susţine că <strong>proba de limba română ar trebui să fie eliminatorie</strong>. Cred că ar fi o măsură prea drastică, dacă ţinem cont de perlele din fiecare an ori de mesajele aberante de pe (şi de la ) etajul6. Absolvenţii de liceu habar n-au să folosească corect “datorită” şi “din cauza”, utilizează neologisme fără a le cunoaşte sensul, iar limbajul de messenger este prezent în majoritatea textelor. Pe mine mă apucă durerea de cap atunci când văd <strong>cacofonii evitate prin virgulă </strong>sau <strong>virgulă între subiect şi predicat</strong> ori înainte de “etc.”. Să nu mai vorbim de laitmotivul “oricând poate să de-a o maşină peste tine”. <br /><br />Oricât de blamată ar fi proba de limba română, aceasta a fost una obiectivă (fără discuţii aici) şi extrem de lejeră. Un elev mediu ar fi putut obţine, cu uşurinţă, peste 75% din punctaj. Chiar dacă a fost banal, <strong> examenul s-a pliat pe abilităţile generaţiei 2009</strong>, deci rezultatele sunt relevante. Eu încă regret că fac parte din una din cele două generaţii care nu au dat verificare la limba română. <br /><br /><br /><strong>Proba de creativitate şi expresivitate</strong><br /><br /><em><strong>Naraţiunea</strong></em><br /><br />Pe diferite bloguri, apar comentarii care dezaprobă acest tip de evaluare. Argumentul principal este acela că <strong>un jurnalist nu ar trebui să inventeze</strong>. Candidaţilor le este testată creativitatea doar parţial. Intriga se regăseşte în cerinţă, iar concurenţii trebuie să imagineze un posibil deznodământ. Se punctează capacitatea elevilor de a gândi <strong>o succesiune verosimilă de evenimente </strong>şi, normal, se va evidenţia abordarea cea mai originală. E un exerciţiu bun, care îi pregăteşte pe aspiranţii la o carieră în jurnalism pentru viitoarea meserie: dintre cinci articole care prezintă aceeaşi ştire, se va remarca acela cu unghiul de abordare cel mai original. <br /><br />Candidaţii al căror talent principal nu este creativitatea au şanse la fel de mari să intre la FJSC. Tot ce trebuie să facă este să redacteze o povestire plauzibilă, cu un fir epic bine conturat, cu momente ale subiectului clar evidenţiate şi scriitura să fie în limba română. Pe viitor, se pot angaja la celelalte patru ziare care prezintă abordări mai puţin inedite (printre altele, eu am o mare problemă atunci când vine vorba de titrat un articol).<br /><br />Nu sunt nici eu de acord cu soluţia de a pune candidaţii în situaţia de a redacta texte jurnalistice. Ei optează pentru FJSC tocmai pentru a învăţa cum să scrie un astfel de text. Dacă elevii de la profil uman fac diverse <strong>opţionale de jurnalism </strong>(iapa lui Ilie, adică nicio legătură cu jurnalismul), absolvenţii de profil real ar fi dezavanajaţi. Nu ştiu cum stau lucrurile când vine vorba de generaţiile mai tinere, însă colegii mei se împart în două categorii: <strong>absolvenţii de mate-info şi cei care au dorit să dea (sau au picat) admiterea la teatru</strong>. <br /><br />Într-o mică măsură, notarea relatării ţine şi de subiectivitatea profesorului corector (veţi vedea şi la examene, dar asta e o frustrare personală). Cum spuneam şi pe forum:<strong> “profesorii ie şi iei oameni”</strong> şi fiecare are maniera proprie de a analiza o naraţiune. Propun (a zecea oară) un exerciţiu de imaginaţie: proful corectează o lucrare foarte foarte slabă. Următoarea, deşi medie, va primi, să spunem, 60-70 % din punctajul alocat acestui subiect ( destul de mult, dacă ţinem cont de faptul că anul acesta a fost o singură notă peste 8 ). Este valabil şi invers: un text mediu va fi notat drept prost, dacă înainte corectorul a avut de-a face cu o lucrare care respectă toate punctele din baremul de corectare. Deci, inevitabil, fiecare text va fi raportat la cele corectate anterior, de aici şi doza de subiectivitate. <br /><br />Deşi e redundant, nimeni <strong>nu va pica un candidat care a redactat o scriitură expresivă şi în limba română</strong>. Mi se pare nedrept ca cei care nu au obţinut rezultatul dorit să dea vina pe subiectivitatea corectorilor, mai ales că cerinţa din acest an a fost foarte permisivă ( Te-ai întors dintr-o croazieră de lux. Povesteşte aventura vieţii tale). Eu consider că <strong>naraţiunea este cea mai pertinentă probă a admiterii</strong>. Învaţă viitorii studenţi să introducă elemente de portret şi de atmosferă, le testează capacitatea de a redacta texte verosimile şi verifică abilitatea de privi situaţia dintr-un unghi inedit. <br /><br />Dacă toţi propun soluţii, vin şi eu cu una, deşi nu e cea mai fericită. Un <strong>barem mult mai rigid</strong>, care i-ar ajuta pe profesorii corectori să ajungă la <strong>o perspectivă comună</strong> ar reduce nemulţumirile legate de subiectivism.<br /><br /><em><strong>Argumentarea</strong></em><br /><br />Aici e jale mare. Chiar dacă au promovat un examen de bacalaureat, mulţi nu ştiu care este structura unui text argumentativ. Cum am spus de atâtea ori, pe profi îi interesează dacă sunteţi capabili să vă argumentaţi pertinent şi matur o idee. Dacă în ceilalţi ani, concurenţii erau nevoiţi de a aducă argumente în favoarea sau contra unei afirmaţii din cerinţă, de această dată au avut posibilitatea să îşi aleagă singuri ideea. Un lucru foarte bun, după opinia mea. Competitorii au fost puşi astfel pentru prima oară în situaţia de a selecta şi ierarhiza informaţiile. <br /><br />Aici nu vă prea puteţi plânge că aţi pierdut punctaj din cauza subiectivităţii profesorilor. A fost o probă de bun-simţ. Dacă aţi avut un bagaj minim de cunoştinţe, l-aţi valorificat. Dacă nu, aţi aberat, iar rezultatul a fost unul pe măsură. <br /><br /><br /><strong>Frustrările învinşilor se revarsă asupra celor mai buni</strong><br /><br /><a href="http://www.cyberculture.ro/blog/2009/07/30/povestea-mariei-mihaela-prima-intrata-la-admiterea-2009-la-fjsc/#comment-228790">Domnul profesor GHP </a>a publicat un articol despre Mihaela, cea care a obţinut cea mai mare notă la admiterea 2009. Imediat, au apărut şi comentariile maliţioase. Unii pur şi simplu nu ştiu să piardă. <br /><br /><a href="http://mihaeladumitrascu.blogspot.com/">Hopsieumicky</a> îmi este dragă, a fost printre puţinii candidaţi de pe forum care “au sclipit” în acest an. Ea a povestit pentru <a href="http://etajul6.ro/fjscnews/">FJSC News </a>ideea principală din naraţiune. Întâmplător sau nu, este vorba despre aceeaşi idee din al doilea roman al lui Bridget Jones. Totuşi, e cale lungă de la “a te inspira” pâna la “a plagia”. Susţin, în continuare, că cel mai important e modul în care transpui, în scris, ideea. <strong>Inspiraţia de moment şi lipsa condeiului nu îţi oferă un loc în primii 120</strong>. <br /><br />Argumentul meu suprem pentru a o susţine pe Mihaela, deşi părerea mea nu este avizată: se ştie că eu sunt cel mai înjurat, cel mai criticat, cel mai urât, <strong>cel mai afurisit membru de pe etajul6</strong>. Un coleg mai mic ne-ar trimite pe mine şi pe <a href="http://tralala01.wordpress.com/">tralala</a>, dacă ar avea ocazia, la închisoare. Au fost foarte rare momentele în care am lăudat un candidat, eu cred în critica constructivă. Totuşi, spicuiesc din ultimul meu mesaj din secţiunea de meditaţii gratuite:<br /><br /><blockquote>“…acesta este cel mai bun text pe care l-am citit în ultima lună, în ultimul an. Şi, de ce nu, este unul din cele mai bune texte de pe forum.”</blockquote><br />Şi da, comentariul era la unul dintre textile Mihaelei. <strong>Quod erat demonstrandum</strong>.<br /><br /><br /><strong>Notă personală</strong>: <em>da, am intrat ultima la această facultate. Am avut şi eu frustrări legate de admiterea 2007. Astăzi, mai mult ca niciodată, îmi vine să înjur FJSC-ul şi anumiţi dascăli. Ooo, şi mai ales secretarele. Totuşi, dracul nu e atât de negru cum pare. Şi, cu toate lipsurile, <strong>FJSC e chiar o facultate faină!</strong> </em>Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-51866257107548813952009-07-30T23:46:00.008+03:002009-08-14T05:40:46.775+03:00Forumul FJSC - un ajutor real doar pentru unii candidaţiMembrii de pe <a href="http://www.etajul6.ro/cgi-bin/yabb2/YaBB.pl">etajul6 </a>care nu au obţinut rezultatele dorite la admitere îşi exprimă frustrările pe blogurile personale. E normal, am trecut şi eu prin asta. Unii au muncit mult, iar FJSC a fost singura facultate pentru care au optat. Dar mi se pare aberant faptul că unii dau vina pe forum pentru eşecul lor. Cum spunea şi Mihai,<strong> etajul6 nu garantează nimănui succesul</strong>. <br /><blockquote><em>Fara forum, probabil ca ati fi fost foarte fericiti dupa admitere, mandrindu-va cu textele jurnalistice sau stiintifico-fantastice pe care le-ati fi scris </em>.</blockquote><br />Totuşi, este păcat că unii sunt convinşi că reţeta succesului constă în inspiraţia de moment. Degeaba ai o idee fabuloasă, dacă nu ştii să o valorifici. Majoritatea sfaturilor de pe etajul6 îi ajută pe candidaţi să redacteze <strong>un text curat, care să respecte cerinţa şi itemii din baremul de corectare</strong>. Astfel, aproape jumătate din cei mai activi membri ai etajului6 a obţinut un loc la buget, conform <a href="http://www.cyberculture.ro/blog/2009/07/28/forumul-fjsc-meditatii-gratuite-admiterea-2009/">unor statistici </a>publicate de domnul profesor <strong>George Hari Popescu</strong> pe blogul personal. Deci afirmaţia făcută de colegul meu mai mic, <a href="http://sportjournal.wordpress.com/2009/07/29/o-admitere-superficiala/#comments">Bogdan</a>, este total nejustificată. <br /><blockquote>Iar cei care fac de un an (sau mai mult) meditatii pe forum se multumesc cel mult cu un loc la taxa</blockquote>Pe de altă parte, nimeni nu a promis niciodată că un cont pe etajul6 te va clasa automat pe unul din <strong>locurile bugetare</strong>. În urmă cu doi ani, un elev de clasa a XI-a s-a înscris pe forum. A publicat nenumărate poveşti puerile, a plagiat, a criticat ceilalţi candidaţi, a tratat cu superficialitate toate sfaturile şi observaţiile noastre şi, astfel, nu a făcut deloc progrese. Rezultatul? Nu a obţinut notă de trecere la examenul de admitere. <br /><br />Forumul FJSC este de folos candidaţilor? <strong>DA</strong>, este un real ajutor pentru cei care muncesc, ţin cont de sfaturi şi de observaţii şi nu blamează atitudinea (uneori poate prea rigidă) moderatorilor ori pe cea a profesorilor. <br /><br />La începutul acestui an, scriam, <a href="http://cuvinte-aiurite.blogspot.com/2009/01/se-nchide-forumu-fjsc.html">într-un post</a>:<br /><blockquote><em>Însă, dacă la sfârşit, din 50 de oameni ne urăsc 49, dar un individ a făcut progrese datorită sfaturilor noastre, atunci a meritat efortul</em>.</blockquote><br />Aceeaşi părere o are şi domnul profesor George Hari Popescu, care scrie, într-un <a href="http://www.cyberculture.ro/blog/2009/07/28/forumul-fjsc-meditatii-gratuite-admiterea-2009/">articol recent</a>:<br /><blockquote><em>Mie mi se pare că dacă secţiunea de meditaţii gratuite a ajutat un singur om să-şi vadă împlinit un mic vis atunci merită efortul</em>.</blockquote><br />În concluzie, <strong>etajul6 şi secţiunea de meditaţii gratuite reprezintă un sprijin important pentru candidaţi</strong>. Iar rezultatele obţinute de cei 22 boboci sunt suficiente pentru a răsplăti munca depusă de noi, moderatorii, şi de profesori. Iar ceilalţi ar trebui să se pună la punct cu gramatica înainte de a învinovăţi forumul pentru insuccesul de la admitere!Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com14tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-12612478899305556622009-07-06T04:21:00.003+03:002009-07-06T12:58:24.204+03:00Joaca de-a baculPeste 200.000 de elevi au aflat ieri rezultatele <span style="font-weight:bold;">examenului de bacalaureat</span>. La fel ca în ultimii ani, cea mai mare rată de promovabilitate s-a înregistrat în judeţul Suceava. Dintre cei cinci elevi din judeţ care au absolvit examenul cu notă maximă, patru provin de la acelaşi colegiu sucevean. Nu ştiu cum s-a desfăşurat examinarea la liceul „Petru Rareş”, însă eu nu pot pricepe cum un elev poate excela în toate domeniile. <br /><br />Nu pun la îndoială faptul că nota celui de-al cincilea fericit, absolvent al colegiului <span style="font-weight:bold;">„Dragoş-Vodă”</span>, este consecinţa unui studiu intens. Totuşi, îmi aduc aminte cum decurge examenul de maturitate în <span style="font-weight:bold;">prestigiosul colegiul</span>. Mai întâi, profesorii cer elevilor sume enorme şi nejustificate pentru protocol. An de an, dascălii colegiului bombardează elevii cu aceleaşi false avertismente: <span style="font-style:italic;">„anul acesta, examenul va fi mult mai rigid”, „nu se va copia deloc”</span> etc. Acum doi ani, circulau mituri amuzante despre şefi de comisie încălţaţi, neconvenţional, în <span style="font-weight:bold;">tenişi</span>. Se presupunea că nu se auzeau zgomotele de paşi pe coridoare şi, astfel, cei care copiau erau luaţi prin surprindere şi daţi afară din examen. Soluţia se pare că nu a funcţionat, întrucât toţi elevii colegiului promovează bacalaureatul de câtiva ani încoace.<br /><br />În ultimele săptămâni de şcoală, profesorii generoşi le împărtăşesc învăţăceilor secretele unui <span style="font-weight:bold;">bac promovat</span>. Copiii din fiecare sală trebuie să desemneze un lider, un <span style="font-weight:bold;"><span style="font-style:italic;">„elev mai tupeist”</span></span>, recomandă magiştrii. Acesta trebuie să fie înarmat cu <span style="font-weight:bold;">două plicuri</span> şi <span style="font-weight:bold;">un ziar</span>. Acum doi ani, şpaga a fost de 30 de lei de căciulă la fiecare probă scrisă. Practica a rămas aceeaşi, probabil s-a modificat suma. Odată adunaţi, banii sunt împărţiţi <span style="font-weight:bold;">în mod egal</span> în cele două plicuri, care sunt ascunse în paginile ziarului. Cotidianul este plasat, deloc subtil, pe catedră şi astfel se cumpără indulgenţa profesorilor supraveghetori.<br /><br />Îmi amintesc că, la proba de informatică, circulau prin sală rezolvările subiectelor. Un elev <span style="font-style:italic;">mai puţin dotat intelectual</span> nu s-a mulţumit să arunce o privire peste foi. Mânat de lăcomie, nu s-a oprit din scris până nu a copiat tot. Ghinionul a fost că el dădea examen din <span style="font-weight:bold;">Pascal</span>, iar răspunsurile erau pentru <span style="font-weight:bold;">C++</span>. Cu toate acestea, a promovat.<br /><br /><span style="font-style:italic;">“Dragoş-Vodkă”</span>, cum ne plăcea nouă să-l numim, îşi păstrează reputaţia, cea mai mică notă la bacaulaureatul de anul acesta a fost 8.11. E destul de bine, dacă ţinem seama de faptul că <span style="font-weight:bold;">majoritatea</span> abolvenţilor urmează facultăţi particulare ori <span style="font-weight:bold;">este adeptă</span> (majoritatea…este, să fie clar) a lozincii <span style="font-style:italic;">“primii cinci ani sunt mai grei, până ajung în anul trei”</span>. <br /><br />Pentru a nu da naştere unor polemici: în “Dragoş-Vodă”, există profesori extraordinari (din fericire, unul din cei trei s-a mutat în Bucureşti) şi elevi cu rezultate remarcabile. Dar nu toţi, aşa cum reiese din rezultatele examenului de bacalaureat.Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-57058655390615893222009-06-13T01:43:00.016+03:002009-07-06T04:44:54.091+03:00O nouă leapşă - despre "fietili" meleA văzut cineva ieri curcubeul în Bucureşti? Puţină culoare peste oraşul gri, a fost cel mai frumos curcubeu pe care l-am văzut vreodată. Sper că a făcut cineva fotografii, eu eram prea ocupată să îi explic taximetristului că cel mai scurt drum este linia dreaptă. <br /><br />În altă ordine de idei, preiau leapşa primită de la <a href="http://oanapdrr.blogspot.com/2009/06/eu-si-prietenele-mele.html#comments">Duda</a> şi iniţiată de cei de la <a href="http://www.hotcity.ro/ce-ne-inconjoara/rubrica/blogosfera-feminina/prima-leapsa-cu-premii-de-la-redd%E2%80%99s">hotcity ş Redd`s</a>. Tema este să vorbesc despre prietenele mele. Nu vreau să le laud, despre calităţile lor am vorbit cu alte ocazii. Dacă nu aş fi ştrengară (eufemistic vorbind, vorba Stresului), nu aş fi eu.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Horror ( mama)</span><br /><br />Chiar dacă este un clişeu, voi începe cu mami (nu pentru că îmi citeşte blogul şi eu am cam rămas fără bani). Ea nu mi-a spus niciodată pe nume, pentru mama voi rămâne veşnic <span style="font-weight:bold;">Nania</span> (nu puteam să spun Diana când eram foarte mică). Până acum vreo trei ani, eu i-am spus <span style="font-weight:bold;"><span style="font-style:italic;">horror</span></span>. Nu s-a supărat niciodată, ba mai mult, m-a trecut şi ea, la fel, în agenda telefonului mobil. O respect pentru că nu m-a lovit decât o singură dată, atunci când mi-am uitat bicicleta în oraş. În schimb, am primit cele mai crunte pedepse. Şi le-am meritat pe toate. <br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjBNoUDYyKn5lTz1_4idsoOo3demqtU10Quz7UPIuKP6HEbvCPuA7sU0wLqEo6T0-dg6wspESs7X2kFM4P4Zw75-0RwtrGIrM1aMqO4cZCj3QnVoIa0YXi38_YR5XTPqF1gpn7lvwASka9/s1600-h/84.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjBNoUDYyKn5lTz1_4idsoOo3demqtU10Quz7UPIuKP6HEbvCPuA7sU0wLqEo6T0-dg6wspESs7X2kFM4P4Zw75-0RwtrGIrM1aMqO4cZCj3QnVoIa0YXi38_YR5XTPqF1gpn7lvwASka9/s320/84.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5346586490638801778" /></a><br />O iubesc pentru că este afurisită, cred că e trăsătură de familie. Încă mai păstrează, într-o cutie prăfuită, bileţelele pe care le lipeam pe frigider când ea era la serviciu. Bineînţeles, îmi corecta cu roşu greşelile gramaticale şi îmi înapoia răvaşele. În aceeaşi cutie, am adăugat scrisorile pe care mi le-a trimis dânsa în ultimii şase ani. Una din scrisori începe cu „Nania, ţi-am trimis <span style="font-weight:bold;">înregistrator</span>”. Este vorba despre reportofon. Ultima scrisoare, primită de Paşte, este scrisă cu pixuri de culori diferite. Prima jumătate a epistolei, scrisă cu albastru, se termină cu „nu mai ştiu ce să scriu, nu mai am inspiraţie”. Apoi, mami a folosit un pix negru. „M-am gândit atât de mult, încât mi s-a terminat mina la pix”. <br /><br />Mă tachinează mereu pentru că ştie că sunt geloasă. I-a spus Oanei că e şi mama ei, iar Duda a avut grijă să menţioneze acest lucru pe blog. Căţelul este „copilul mamei”, mie nu mi s-a adresat niciodată cu acest apelativ. Dacă se întâmplă să îi spun că o iubesc ori că îmi este dor de ea, replica este mereu aceeaşi: „Ce ai mai făcut? Sau iar ai rămas fără bani?”. Dacă, în general, este foarte distantă, mama i-a aratăt Oanei latura ei sensibilă. Cam aşa arată un mail primit de la Duda, vara trecută:<br /><blockquote> Dudo, deci o ador pe mama ta. Uite ce mesaj dulce mi-a trimis dupa ce ai plecat tu (il redau exact ) : "A plecat Nania mea. Au pornit tarziu. Acum sunt in Austria. Nu stii cat imi lipseste. E proprio speciala. Oricine si-ar dori o fiica asa. Eu sunt onorata ca e a mea. Ai si tu grija de tine. Te pup, Mama lui Nania"</blockquote><br />În mai puţin de o lună, mă revăd cu mama. Sper să mă suporte şi să nu facă la fel ca anul trecut, când mi-a făcut bagajele şi m-a scos afară. Evident, în glumă. În schimb, sunt sigură că voi primi iar bani dacă nu voi mai cânta. Of, mami, chiar dacă nu ai simţ artistic şi nu apreciezi vocea mea, eu tot te iubesc!<br /><br /><span style="font-weight:bold;"><a href="http://oanapdrr.blogspot.com/">Duda</a></span><br /><br />Duda este cea mai bună prietenă a mea cam de când am cunoscut-o. Mi-a căzut cu tronc de la început. În vara dinaintea admiterii FJSC, am schimbat doua-trei mesaje private pe <a href="http://etajul6.ro/forum/">forumul facultăţii</a>, apoi am discutat puţin pe messenger. Într-un moment de inconştienţă, am invitat-o să îşi petreacă vacanţa în Câmpulung, deşi nu o cunoşteam. Ea, mai iresponsabilă decât mine, a acceptat. Nici măcar nu ştiam cum arată. „Oana, de ce nu eşti creaţă?” a fost primul lucru pe care i l-am spus. Răspunsul a fost: „Dacă te îmbraci în verde, te claxonează tirurile!”. Primul nostru schimb de replici, total ilogic, a durat o seară întreagă. Acasă, am întâmpinat-o cu tort, dar am uitat să desprind celofanul de pe blat. Ca să mă revanşez, am făcut o altă prăjitură, deşi am murdărit toată bucătăria cu ciocolată. <br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXE3EPA9rsRAlrTPMjXFySc5ONN82DKiRGRN72WgXGiuX-UPlYuRiw9KohjKkQv2LOASYBytS0vQdbQS1yT5Zkz8Ik5hYmUTcDBMuF4W_L0IKS8mCYDSTn1XIA-by_h64glGUJBxQ-Yr5Y/s1600-h/Image019.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXE3EPA9rsRAlrTPMjXFySc5ONN82DKiRGRN72WgXGiuX-UPlYuRiw9KohjKkQv2LOASYBytS0vQdbQS1yT5Zkz8Ik5hYmUTcDBMuF4W_L0IKS8mCYDSTn1XIA-by_h64glGUJBxQ-Yr5Y/s320/Image019.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5346586957905309362" /></a><br />Treptat, am început să ne împrietenim. Am locuit împreună în primul semestru din anul întâi. Într-o zi, am sunat-o să o cert că a plecat cu cheile mele, deşi acestea erau în usă. Ce tută am fost! De atunci, <span style="font-weight:bold;">amândouă suntem dude</span>. <br /><br />Chiar dacă, aparent, Oana este inumană şi lipsită de sentimente, după câteva beri, nu conteneşte să-mi spună cât mă iubeşte. Nu e chiar atât de drăguţ, a doua zi trebuie să spăl pe jos. Tot duda este indiferentă atunci când plâng şi nu lasă nici pe alţii să mă consoleze, „las-o, îi trece!”. În schimb, îmi repetă mereu că sunt mai puternică decât îmi imaginez eu. <br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_aewsADgjVgGt-ZPUicV0mPQnD3yCmOM4SO_nR0i3NDQIw5a4IjYiAg6Ui_QNb0QIYq9ubwoZI_aI6fimNAVQRaTJehwJ736IW0KrVPr3trYQJzWurR_PsheQWFpPoRdF_pmeU9r3X63A/s1600-h/Image030.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_aewsADgjVgGt-ZPUicV0mPQnD3yCmOM4SO_nR0i3NDQIw5a4IjYiAg6Ui_QNb0QIYq9ubwoZI_aI6fimNAVQRaTJehwJ736IW0KrVPr3trYQJzWurR_PsheQWFpPoRdF_pmeU9r3X63A/s320/Image030.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5346586668720528994" /></a><br />Cât am locuit împreună, am deprins doar obiceiurile proaste de la ea. M-a învăţat că berea este chiat foarte bună, iar dimineaţă înseamnă ora 14. Ideea ei de noapte albă a fost să-mi spună bancul cu flori mov...toată noaptea. Anul trecut, cineva ne-a numit „<span style="font-weight:bold;">grupul celor trei exclusivişti</span>”, făcând referire la mine, Oana şi Mihai. <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Mândrele</span><br /><br />Despre mândre am scris şi cu alte ocazii <a href="http://cuvinte-aiurite.blogspot.com/2009/06/casa-dulce-casa.html">aici</a> şi <a href="http://cuvinte-aiurite.blogspot.com/2009/04/obligata-de-circumstante-si-de-mama-am.html">aici</a>. Pe "fieti" le ştiu de vreo zece ani. Pentru că le iubesc pe toate la fel, ordinea alfabetică se pretează cel mai bine.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Alexuţa</span> este cea mai mică dintre noi, de aceea a fost supranumită <span style="font-weight:bold;">„copilul”</span>. Acum se mândreşte, este cea mai tânără. În urmă cu câţiva ani, şi-a dat foc la apartament. Neintenţionat, evident. Hamsterul ei a supravieţuit flăcărilor şi, în următoare perioadă, a locuit la mine, într-un borcan. După ce mândra şi animăluţul s-au întors acasă, Alexuţa i-a pus rozătoarei mâncare pe balcon, pe balustradă. Şobolanul, care scăpase nevătămat în urma incendiului, nu a mai fost la fel de norocos şi a căzut de la etajul patru.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDEZHrv7eYgA2G-g3KLy9J64x5PsJvoNZtiRQX5Cl-CsSHSOcCoRjzoLvOTDXf88BlSiPrdW75CVvnr_ooUuVKJCqoyZwvHlVBxAfdCYMYxHUZJLEFfAuSQwR6E4i0zNIra-O0ARECE-Vs/s1600-h/alexutza.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDEZHrv7eYgA2G-g3KLy9J64x5PsJvoNZtiRQX5Cl-CsSHSOcCoRjzoLvOTDXf88BlSiPrdW75CVvnr_ooUuVKJCqoyZwvHlVBxAfdCYMYxHUZJLEFfAuSQwR6E4i0zNIra-O0ARECE-Vs/s320/alexutza.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5346587261827518322" /></a><br />Mândruţa se înroşeşte mai repede decât orice altă persoană pe care o cunosc.Replica mândrei, atunci când mă suna, era: „<span style="font-weight:bold;">dacă întreabă mama, eu am dormit la tine!</span>”. Încă sunt supărată pe ea, s-a măritat şi pe mine nu m-a invitat. Asta în visul meu din urmă cu vreo lună. Chiar dacă ţipă la mine când îi iau pufuleţii din mână, tot dragă îmi este. Dar o invidiez pentru picioarele extrem de lungi (craci până-n gât). La întrebarea „ce bem în seara asta?”, Alexuţa nu va răspunde niciodată „suc”. <br /> <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Cristina</span>, fosta blondă, pare cea mai arogantă persoană. Nu răspunde la salut şi trece pe lângă cunoscuţi, ignorându-i complet. În realitate, este doar <span style="font-weight:bold;">aiurită</span>. O apreciez mult, nu se lasă nciodată călcată în picioare. Îmi aduc aminte că, acum vreo şapte ani, la o competiţie handbal, arbitrul era profesor al şcolii organizatoare care, normal, a ieşit pe primul loc. Mândra a refuzat premiile de consolare pentru locul doi şi le-a aruncat la picioarele arbitrului. Orgolioasă din fire, a ripostat şi atunci când un dascăl a vrut să o lovească. <br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWi84VKzd-pGx-C1IpnWus_lae9tsHjDm8uUGU620THTL0CjhINp53dei238k4bb46pxfXrryfrpIy2Rr7eJ4EjRrVbOU__nFNehOLYC1YhUpRmK8u6LNpR5F-cM77NKI3yecKpl48XyXY/s1600-h/IMGP0845.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWi84VKzd-pGx-C1IpnWus_lae9tsHjDm8uUGU620THTL0CjhINp53dei238k4bb46pxfXrryfrpIy2Rr7eJ4EjRrVbOU__nFNehOLYC1YhUpRmK8u6LNpR5F-cM77NKI3yecKpl48XyXY/s320/IMGP0845.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5347635143255875714" /></a> <br />Am pierdut nopţi întregi la Cristina în bucătărie, cu paharul de bere şi tablele de rummy. Principala sursă de amuzament a Cristinei suntem eu şi Găbiţa. Mândra, insensibilă, râde cu lacrimi (pentru a empatiza cu noi) atunci când ne vede plângând. Dar e fată de treabă şi ne explică, a doua zi, şi motivul pentru care plângeam. Îmi e tare greu să înţeleg de ce îi plac atât de mult copiii mici. Cred că, dintre noi, <span style="font-weight:bold;">Cris va fi prima mămică</span>. Dar, cu siguranţă, nici atunci nu va refuza o bere, două, trei. <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Găbiţa</span> plânge aproape la fel de mult ca mine. Împreună cu celelalte mândre, m-a învăţat să fumez. „Trage în piept.”, „IHHH, vine mama”, îmi spunea mândra. Nu s-a supărat pe noi pentru că eram prea amuzate ca să o ajutăm atunci când a rămas atârnată capul în jos, într-un gard. În comparaţie cu <span style="font-weight:bold;">ştim-noi-cine</span> care se supără imediat, pe mândra nu a deranjat-o faptul că am pus pariu...pe ea.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghFJRs9mC2UN-1A7k9r6QRIe4tnC5RU1cg5CE9QK0xnBHnLD4quRJZYom1AgsJI1__ekbjHKOzTRjm-jANCX61kHCfq_3Kh3GqGiY-AjtAeBqH-E6v7c6J2ZOlqzgRemE1EO7QrhJE7w5I/s1600-h/IMGP1296.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghFJRs9mC2UN-1A7k9r6QRIe4tnC5RU1cg5CE9QK0xnBHnLD4quRJZYom1AgsJI1__ekbjHKOzTRjm-jANCX61kHCfq_3Kh3GqGiY-AjtAeBqH-E6v7c6J2ZOlqzgRemE1EO7QrhJE7w5I/s320/IMGP1296.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5347635453442525570" /></a><br />Deşi pare foarte calmă, Găbiţa a apărut în ziarul local pentru conflictele pe care le-a avut cu echipa adversă la un meci de handbal.O domnişoara a enervat-o atât de rău pe mândră, încât Gabi a decis că cea mai bună răzbunare ar fi să o dea, în mod repetat, cu capul de bara porţii. Soluţia ei pentru „Vai, ce mă fac? Trebuie să vină mama şi eu sunt beată” a fost <span style="font-weight:bold;">să bea în continuare</span>. Mie mi-e tare dragă, găteşte cea mai bună ciorbă pe care am mâncat-o vreodată. Şi, deşi mănâncă mult, nu se îngrasă absolut deloc. <br /><br />Şi dacă tot suntem mândre că suntem <span style="font-weight:bold;"> cele patru mândre</span>, ne-am făcut şi tricouri personalizate. Deocamdată, nu se spune ce scrie pe spate. (nu apar în poză, o făceam pe-a fotograful, dar, evident, am şi eu tricou personalizat).<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4xSlbE25LA9CE1N97jDpFMyCZ8sGsPH_SBBOBFaimyjAU8_GVnEdn1lWqgjahzU-0IDClGGykidixrTooXo_mcYYGQgatX7FtE1ig1TlmQtinswHYAe8NGojOKcTWLaGcZWeFzNLeBEqA/s1600-h/SL270303.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4xSlbE25LA9CE1N97jDpFMyCZ8sGsPH_SBBOBFaimyjAU8_GVnEdn1lWqgjahzU-0IDClGGykidixrTooXo_mcYYGQgatX7FtE1ig1TlmQtinswHYAe8NGojOKcTWLaGcZWeFzNLeBEqA/s320/SL270303.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5355156855343314690" /></a><br />M-am cam întins cu acest post, mai există persoane care merită menţionate. O aşteptăm oe Iulica, a cincea mândră, să se întoarcă în ţară. Despre <span style="font-weight:bold;">Puiu Creţ</span> am mai scris <a href="http://cuvinte-aiurite.blogspot.com/2009/03/o-perioada-di-tata-tadula.html">aici</a>. Mai sunt colegele de facultate:<a href="http://clauzel-aboutlife.blogspot.com/">Claudia</a>, cu care am împărţit aceeaşi cameră, <a href="http://magiacartilor.blogspot.com/">Andeluţa</a>, speranţa mea adormită, <span style="font-weight:bold;">Ioana</span>, căreia îi sunt datoare cu un frigider, <span style="font-weight:bold;">Gabi</span> cea incredibilă. <br /><br />Dacă era un post despre băieţi, aş fi avut, cu siguranţă, mai multe de spus. <span style="font-weight:bold;">Mihai</span>, <span style="font-weight:bold;"><a href="http://sethdragos.wordpress.com/">Mămicu`</a></span>,<span style="font-weight:bold;">Bro</span> cel cu freză urâtă, <span style="font-weight:bold;">Geo</span>, <span style="font-weight:bold;">Kido</span> şi băieţii din <span style="font-weight:bold;">gaşca veselă</span> vor fi, probabil, subiectul într-un articol viitor.<br /><br />Merge vorba prin târg că trebuie să dau leapşa mai departe, aşa că o trimit către <a href="http://aura.gorj4all.ro/">Aura</a>,<a href="http://pierdutaprintreranduri.wordpress.com/"> Roxana </a>, <a href="http://magiacartilor.blogspot.com/">Andeluţa</a>, <a href="http://clauzel-aboutlife.blogspot.com/">Claudia </a> şi <a href="http://varzalegala.blogspot.com/">Anda</a>.Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com13tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-91766177430342062772009-06-09T14:50:00.003+03:002009-06-09T23:16:05.000+03:00Student 2009 la Jurnalul NaţionalAstăzi, a apărut <span style="font-style:italic;"><span style="font-weight:bold;">Student 2009</span></span>, un supliment gratuit al Jurnalului Naţional. Broşura conţine informaţii despre toate universităţile particulare şi de stat din ţară. <br /><br />Undeva, în a patra pagină a suplimentului, în caseta radacţională, apare scris mărunt: „ <span style="font-weight:bold;">RADACŢIA: Diana Robu, Mihai Schiau</span>” . Fiecare din noi a cules informaţiile şi a redactat mai mult de 20 de texte despre universităţi. Unele instituţii de învăţământ au fost mai puţin cooperante, au amânat răspusunsurile ori au furnizat date eronate. Mai mult, rectorul pitic al unei universităţi particulare a cerut bani pentru a oferi informaţii despre instituţia pe care o conduce. Prin urmare, universitatea a apărut pe ultima pagină, doar cu datele de contact. <br /><br />Exemplele negative ale facultăţilor particulare continuă cu Spiru Haret, care are dedicate primele două pagini ale suplimentului. <span style="font-weight:bold;">„Fabrica de diplome” Spiru Haret</span> are 53 de filiale, dintre care opt sunt în străinătate. <span style="font-style:italic;">„Dai banu`, primeşti diploma de absolvire”</span>, cam aşa se rezumă activitatea celei mai mari insituţii de învăţământ din Emisfera Estică. Din taxele strânse de la cei <span style="font-style:italic;">peste 180.000 de studenţi</span>, universitatea şi-a permis să îşi cumpere locul privilegiat în paginile ghidului de admitere. <br /><br />La mijlocul broşurii, apare un articol semnat cu numele meu. Iniţial, a fost vorba de două texte ( viaţa de student în Bucureşti şi neregulile din căminele studenţeşti), însă, din lipsă de spaţiu, au fost contopite în unul singur. În prima fază, textele erau mai lungi, mai coerente, împărţite în paragrafe, leadul avea şi predicate, virgulele erau puse corect etc. Cei de la corectură s-au gândit că am greşit eu atunci când am scris „mai multe de <span style="font-weight:bold;">jumătate</span> dintre studenţi <span style="font-weight:bold;">rămâne</span> fără loc în cămin”, aşa că au decis să facă acordul cu subiectul logic. De asemenea, sunt foarte sigură că am scris <span style="font-style:italic;">„voia”</span>, nicidecum „vroia”.<br /><br />Oricum, sunt convinsă că foarte mulţi nu vor sesiza greşelile. În afară de acest articol, celelalte texte despre universităţi nu au suferit modificări, deci sunt mulţumită. Sper să mai existe alte asemenea colaborări cu <a href="http://www.jurnalul.ro/">Jurnalul Naţional</a> şi <a href="http://oitzabarsana.wordpress.com/">Eugenia Mihalcea</a>. <br /><br />Acasă, mă aşteaptă deja 20 de suplimente, mulţumesc!Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-25654113278184006972009-06-01T17:55:00.019+03:002009-06-02T14:00:18.727+03:00Casă, dulce casă!Nu am avut timp să scriu. Şi nici chef. Am terminat cu proiectele, testele etc. , dar am început sesiunea. Sunt fericită, am luat examenul la Metode de Cercetare (cu o notă <span style="font-style:italic;">oleacă</span> mai mare de cinci). Oricât l-aş iubi pe domnul <span style="font-weight:bold;">Petcu</span>, nu aş fi vrut să mă întâlnesc cu dumnealui în toamnă, la restanţe. Şi dacă tot am avut o săptămână liberă între examene, am decis să merg acasă. <br /><br />Am plecat din Bucureşti în tricou şi doar cu haine subţiri în bagaj. În Câmpulung a plouat întruna şi a fost la fel de frig cum a fost în ianuarie în Capitală. Cristina nu a vrut să ne onoreze cu prezenţa, a preferat să rămână în Iaşi. <span style="font-weight:bold;">Ruşinică, Cristina!</span> Seara, am aşteptat-o pe Găbiţa în gară. Există o încăpere care miroase mai rău decât băile comune din căminele studenţeşti: sala de aşteptare a gării din Câmpulung. Şi Găbiţa a sperat că a venit primăvara, aşa că s-a încălţat în balerini. Proastă alegere, mai ales că încălţămintea ei lasă culoare când este udă (încălţămintea, nu fata). Am reuşit să explic, într-un final, petele roşii de pe adidaşii mei. <br /><br />Alexuţa ne-a aşteptat mai mult de o oră, punctualitatea nu este o calitate a noastră. Am ieşit cu mândrele, am băut (şi) un suc, apoi am schimbat localul. Am jucat biliard pe pariu, iar <span style="font-style:italic;">miza a fost Găbiţa</span>. Eu am câştigat şi probabil câştigam şi al doilea joc, dacă mândra nu se supăra şi băga neagra cu mâna. A stabilit ea că adversarul meu a ieşit victorios. Mai târziu, în aceeaşi seară, am confirmat că sunt mai simpatică atunci când <span style="font-weight:bold;">tac</span> şi când <span style="font-weight:bold;">nu sunt nervoasă</span>. Măcar am avut privilegiul de a admira <span style="font-style:italic;">o coafură deosebită</span>. <br /><br />A doua zi, ne-am dres cu ciorbă rădăuţeană. Ne-am bucurat că suntem bucovineni atunci când am auzit părerea celor de la un post local de radio: <span style="font-weight:bold;">„cel mai bun lucru care li se mai poate întâmpla moldovenilor este sexul”</span>. Replicile ca „Am buletin!” ori „Ştii să repari fermoare?” au fost înlocuite cu „Taci. Şi nici nu gândi!”. <span style="font-weight:bold;">„E mică, dar e a noastră”</span> încă nu s-a demodat. Mai târziu, am jucat rummy la Găbiţa. Nu am atenţie distributivă, ei au trişat când eu desenam floricele, feţe vesele etc. De-a naibii, nu am vrut să întorc „A”-ul ăla. Şi da, m-am ofticat când am ieşit pe ultimul loc. <span style="font-style:italic;">„Maica măsii!”</span> sau, cum ar spune un mare intelectual, " bărbăţie şi credinţă!".<br /><br />Duminică, am vrut să evit nişte nervi în plus sau alte păreri de rău pentru că nu pot să ma abţin de la comentarii, aşa că nu am ieşit cu mândrele, nu am jucat scrabble şi nici n-am mâncat pui la cuptor gătit de băieţi. Am lenevit toată ziua şi am vorbit cu Cristina, care a promis că îmi face o vizită în Bucureşti. După ce s-au întors <span style="font-style:italic;">fietili</span>, ne-am uitat la fotografii vechi, în care Gabi avea breton, Cristina era blondă, Alexandra se înroşea când i se adresa un cuvânt, iar eu, pe vremea aceea, încăpeam în poze.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-W2e-aes_h_uRXxXtU4hrSi2_q3trafIQt3rLX7q8qS_16nqD6pZSJtzDiBeNXeuesMIMEz4Rr8AGIGPoPlQNVQNKFIFbrWgz8W_FzcuxivHee_XHjOwxsuu3qXqpDkWsKyroYusFjbg_/s1600-h/DSCI0006.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-W2e-aes_h_uRXxXtU4hrSi2_q3trafIQt3rLX7q8qS_16nqD6pZSJtzDiBeNXeuesMIMEz4Rr8AGIGPoPlQNVQNKFIFbrWgz8W_FzcuxivHee_XHjOwxsuu3qXqpDkWsKyroYusFjbg_/s320/DSCI0006.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5342375178675646226" /></a><br />Acum vreo şase ani, <span style="font-weight:bold;">eram blondă şi-mi plăcea culoarea roz</span>. Mi-e ruşine! De la stânga la dreapta, în ordinea numerelor de pe tricou: Iulia, Cristina, eu, Alexuţa. <br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdeV76zX-hdEC-diLuPR79fAbDU3-YW_C1Cr6sEmS7IFwzxbm48XVixj6hlf2I0F2kI6zTr9eUwKjjT-BoQFVrZC94wkRsNkqykfdSDlTUgKsUIIAoGqhXWi7jSZwUa8ws2AYj0PsDyng9/s1600-h/me&girls.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 209px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdeV76zX-hdEC-diLuPR79fAbDU3-YW_C1Cr6sEmS7IFwzxbm48XVixj6hlf2I0F2kI6zTr9eUwKjjT-BoQFVrZC94wkRsNkqykfdSDlTUgKsUIIAoGqhXWi7jSZwUa8ws2AYj0PsDyng9/s320/me&girls.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5342386285853353122" /></a><br />Dimineaţă, Alexuţa a plecat la Cluj. Lasă, mândră, că petrecem după sesiune. Să mănânci piure de castane! Găbiţa rămâne până mâine, trebuie să ia sandalele Cristinei de la reparat. Poate ne ţinem de promisiunea făcută de vineri şi învăţăm puţin în seara asta. Sau ieşim în oraş, îmi place mai mult a doua variantă (Mama, ştiu că vei citi acest articol: am băut doar pepsi cu gheaţă şi lămâie, am fumat mai puţin de un pachet de ţigări pe zi, la ora 12 am fost în casă şi ma doare îngrozitor capul...<span style="font-weight:bold;">de la învăţat</span> ).<br /><br />Ah, era să uit. Am datoria morală (şi financiară, dar e criză) de a-i mulţumi copiei lui Batman pentru că a venit după mine, de fiecare dată, cu<span style="font-weight:bold;"> Bat Mobilul</span> ( cunoscut şi sub numele de „Tico” ). De asemenea, trebuie să îi fiu recunoscătoare pentru că <span style="font-weight:bold;">nu a condus cu spatele</span> şi că nu a lovit niciun BMW când eram şi eu în maşină. <br />Am aflat că prima cucerire a tizului meu se datorează gumei Hubba Bubba la metru. Tinereţe, tinereţe... Tot el a promis în seara asta că nu se supără, orice aş scrie. Sper să fie trăsătură de familie. :)<br /><br />De la tunete şi fulgere, m-a <span style="font-style:italic;">pălit</span> şi pe mine-un gând: cu toţii avem câte-un <span style="font-style:italic;">hatâr ascuns</span>. Unora le place să stai cu capul pe pieptul lor, alţii vor să te joci cu mâna prin părul lor, iar unii te roagă, inocent:<span style="font-weight:bold;"> "mângâie-mă pe spate!"</span>. <span style="font-style:italic;">Fiecare vârstă cu distracţiile ei!</span>Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com14tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-36498772353953580182009-04-27T19:40:00.015+03:002009-06-01T19:17:20.435+03:00Amintiri din vacanţăObligată de circumstanţe (şi de mama), am fost nevoită să merg acasă, în Câmpulung (în <span style="font-weight:bold;">Bucovina</span>). Cum spune Mihai, trebuia să calmez apele. La propriu. În prima săptămână, mi-am limpezit gândurile şi, mai ales, bucătăria, am gătit şi m-am revăzut cu vechi cunoştinţe. De Paşte, am decis că e mai bine să rămân acasă, chiar dacă am făcut nişte promisiuni că mă întorc în Bucureşti. <br /><br />Dar nici Câmpulungul nu mai e un orăşel curat, de munte. Acum cinci luni, strada pe care locuiesc, deşi plină de gropi, încă era asfaltată. Sătui de indolenţa Primăriei, vecinii mei au luat atitudine şi au acoperit toata strada cu pietriş. Benefic pentru şoferi, însă mai prost pentru noi, pietonii de rând. E bine totuşi că s-au mai deschis încă un club şi un supermarket, exact ce îi lipsea oraşului de la poalele Rarăului. <br /><br /><span style="font-weight:bold;">Noaptea de Înviere</span><br /><br />Am asistat la cea mai ciudată slujbă de Înviere. Corul, format din enoriaşi în vârstă, nu ştia versurile şi, spre disperarea preotului, uita să cânte „Amin”. La primul „Hristos a înviat”, replica, venită de la un telefon mobil, a fost „<span style="font-style:italic;">mesaj pentru Europa</span>”. Părintele care nu avea, cu siguranţă, calităţi oratorice, a ţinut să reamintească, a cincea oară, printre bâlbe, cât de norocoşi suntem că avem lumină de la Ierusalim în acest an. Îngheţaţi şi plictisiţi, oamenii care au participat la slujbă s-au urcat în maşinile parcate ostentativ lângă biserică şi l-au lăsat pe sacerdot fără auditoriu.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Reuniune de clasă</span><br /><br />În prima zi de Paşte mi-am sunat un prieten pentru a-i spune „Hristos a înviat!”. Spontan, am decis să organizăm o reuniune cu foştii colegi de liceu. În două ore, s-a adunat mai mult de jumătate din fosta clasă. Mulţi dintre noi nu s-au văzut de la Bac. Am schimbat impresii despre facultăţi şi am împărtăşit planuri de viitor. <br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEje7az5w6acnJ9_jtke4Q_zNFt1pxXqOv8Rkxl2Iq3hE0Ot7N-ByaLzU_cKQc_sOfKBf2SobJ8ZDEx0CQcB25D4R5tNV5XHRrVneUDJFYeAD8w6kxQkYmfLq6OhE6ZcoDqfT_5VxHDsQuSH/s1600-h/P4200210.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEje7az5w6acnJ9_jtke4Q_zNFt1pxXqOv8Rkxl2Iq3hE0Ot7N-ByaLzU_cKQc_sOfKBf2SobJ8ZDEx0CQcB25D4R5tNV5XHRrVneUDJFYeAD8w6kxQkYmfLq6OhE6ZcoDqfT_5VxHDsQuSH/s320/P4200210.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5342344575625714514" /></a><br />După ce am fost daţi afară dintr-un bar (pentru că se închidea), am descins acasă la una dintre fostele colege. Am băut un pahar de vin, am povestit şi am jucat mima până dimineaţă. Şi cum suntem ţanţoşi absolvenţi de mate-info, n-am reuşit să mimăm sau să ghicim cuvântul „ireductibil”. Spre dimineaţa, proprietara ne-a (în)cântat la chitară, după ce a ţipat la mine pentru că altcineva a spart ceva :). Uneori mi-e dor de liceu, sper că vom repeta mai des experianţa de a ne revedea cu toţii. <br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpX8OD84hzh1WM5JOVASDnjaJu8Yp1vARHgrKcUBEIxQWP01CS-sypECDcxux8cCzxg8QvK42uFp4FYwrwwqoJFkZGWc6G7dE_fNxul2GcuG75fAH1_jaMbihcn7MXOPudUgIA-NcsbuIB/s1600-h/P4200254.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpX8OD84hzh1WM5JOVASDnjaJu8Yp1vARHgrKcUBEIxQWP01CS-sypECDcxux8cCzxg8QvK42uFp4FYwrwwqoJFkZGWc6G7dE_fNxul2GcuG75fAH1_jaMbihcn7MXOPudUgIA-NcsbuIB/s320/P4200254.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5342344846076644978" /></a><br /><br /><span style="font-weight:bold;">O săptămână cu mândrele</span><br /><br />Nu îmi aduc aminte să fi stat vreodată, de când sunt studentă, mai mult de zece zile acasă. Nici măcar în vacanţa de vară. Am vrut să mă întorc în Bucureşti a doua zi de Paşte, dar au sunat „<span style="font-weight:bold;">fietili</span>” şi m-au invitat la chef, la cabană, unde iar am stat până a doua zi. Am rămas fără baterie la telefon şi i-am îngrijorat pe <a href="http://oanapdrr.blogspot.com/">duda</a> şi pe stres. Nu-i nimic, asta înseamnă că mă iubesc. <span style="font-weight:bold;">Duda are sentimente</span>, chiar mi-a spus că îi e dor de mine. <br /><br />Marţi seară trebuia să mă întorc în Capitală, dar din cauza (sau, până la urmă, datorită) unor evenimente neprevăzute, trenul a plecat spre Bucureşti fără mine. Şi o persoană care îmi era foarte dragă m-a dezamăgit. Aşa că restul săptâmânii l-am petrecut tot în compania „fietilor”: Alexandra, Cristina şi Găbiţa. Mândrele mele m-au hrănit, m-au iubit şi, mai ales, nu m-au lăsat deloc să stau singură. Mi-am adus aminte cât de de apropiate eram acum câţiva ani. Şi că pot să rezist o săptămână fără să dorm cum şi cât trebuie. Mami spunea, în glumă: „ Alexuţa te-a învăţat să fumezi, acum ce te mai învaţă?”. Mă învaţă că prieteniile adevărate nu se destramă niciodată (<span style="font-style:italic;">e blogul meu, deci pot să fiu patetică</span>).<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPUDKAxHN8v5mIld0ngVhM1lVpwtHrunpW2-wSa_eplVU0fVKlzvD3-OZhmDcBxGtNv2dQZXzvEqILn6h5x0SrhbtpTisZAptZPFmauWiXZM0fkD109USu0N7Or7Frwhd5ZHOxY-78WaWT/s1600-h/Immag060.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPUDKAxHN8v5mIld0ngVhM1lVpwtHrunpW2-wSa_eplVU0fVKlzvD3-OZhmDcBxGtNv2dQZXzvEqILn6h5x0SrhbtpTisZAptZPFmauWiXZM0fkD109USu0N7Or7Frwhd5ZHOxY-78WaWT/s320/Immag060.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5342345608596793650" /></a><br />După alte nopţi petrecute la cabană sau la Cristina, vineri la prânz a sunat Găbiţa. Mândrele voiau să meargă pe Rarău, iar eu nu am putut refuza. După un drum plin de peripeţii în spatele unei autodube, am ajuns pe Rarău. Am avut parte de o noapte ca în filmele cu proşti: plânsete (la comandă), râsete, certuri, replici ca „E mică, dar e a noastră” sau „Uimeşte-mă!”, imitaţii eşuate ale lui Batman (sau Superman, nu ştiu sigur), crize de isterie şi muştar cu pâine etc. Recunosc, nu ştiu să tac. Însă totul e bine când toţi suntem prieteni dimineţă.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIULdawzJ684wb_J4dip6MgNlkVwYxkNX5LMdfgs1mH4NHs-dDxt7FeO9jIiJpLtMap_EyGqXmOloiDYZbVMXg4nRwSrPfay4AXZarsDrt4sgF4THqKV0X7H23nd4IH_ab7Ipltm32gVcb/s1600-h/Immag081.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIULdawzJ684wb_J4dip6MgNlkVwYxkNX5LMdfgs1mH4NHs-dDxt7FeO9jIiJpLtMap_EyGqXmOloiDYZbVMXg4nRwSrPfay4AXZarsDrt4sgF4THqKV0X7H23nd4IH_ab7Ipltm32gVcb/s320/Immag081.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5342345842817608098" /></a><br />Sâmbătă am urcat pe stânci, am făcut grătar, ne-am jucat în zăpadă şi, spre seara, ne-am reluat locul în spatele dubiţei pentru a ne întoarce în oraş. Le-am pregătit celor care au coborât cu maşinile în spatele nostru * prieteni de-ai noştri) câteva surprize: crengi, pungi sau buşteni întregi în mijlocul drumului. Ne-am pitit după copaci şi i-am filmat cum se chinuiau, deloc fericiţi, să înlăture obstacolele.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhaiR37ZEP0FAMccsT2n2QE6VR9nyjarjWoX0YdW3YbAasW4ITFI0M-EUMp_4t9B49tuche0orIkVa5VpZ2WN20JdSUDr-9XAxD_VVLap15CgpS0_1ZGayXVz3h9nltMzSjxVzi00S5Qbra/s1600-h/Immag073.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhaiR37ZEP0FAMccsT2n2QE6VR9nyjarjWoX0YdW3YbAasW4ITFI0M-EUMp_4t9B49tuche0orIkVa5VpZ2WN20JdSUDr-9XAxD_VVLap15CgpS0_1ZGayXVz3h9nltMzSjxVzi00S5Qbra/s320/Immag073.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5342347852384203026" /></a><br />Nici ultima noapte nu a fost dedicată somnului, aşa că am poposit iar la cabană, să bem un pahar de vin... până dimineaţă. Duminică seara, le-am condus pe Găbiţa şi Cristina în gară. Câteva ore mai târziu, m-am urcat şi eu în trenul spre Bucureşti. A fost pentru prima oară când am stat acasă jumătate de lună. Şi a fost pentru prima oară când mi-a părut rău că plec. <span style="font-weight:bold;">Mândrelor, vă iubesc!</span><br /><span style="font-weight:bold;"><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9iAT4Uj2pH8FTlN66gWtax-vD38VfkigqaOOQHRpVvso-eHYB7SiBaDfItna3Ou18F8KWCJnNdgcjzV3NMq2InGn4-T0kNZdgXmBsc_WLcPDYf1rc4lNkGatpKM3K9_w4naq5-w_sWqCq/s1600-h/Immag066.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9iAT4Uj2pH8FTlN66gWtax-vD38VfkigqaOOQHRpVvso-eHYB7SiBaDfItna3Ou18F8KWCJnNdgcjzV3NMq2InGn4-T0kNZdgXmBsc_WLcPDYf1rc4lNkGatpKM3K9_w4naq5-w_sWqCq/s320/Immag066.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5342348147743321938" /></a><br /><br />Drumul cu trenul</span><br /><br />După un Paşte superb şi o vacanţă prelungită, mi-am amintit că <span style="font-weight:bold;">pe mine mă paşte ghinionul</span>. Nu am găsit bilete la cuşetă. Mihai mi-a urat „sper să nu ţi se fure nimic de data asta”, însă a uitat să menţioneze „să nu ai tovarăşi de călătorie prea vorbăreţi”. Vecinul meu de compartiment, un adevărat Ion Creangă al trenurilor,nu s-a lăsat până nu mi-a povestit tot ce s-a întâmplat în cei 67 de ani ai săi. <br /><br />Am încercat fără folos să mă prefac că dorm, să vorbesc la telefon sau să mă uit pe fereastră. Bătrânelul nu tăcea şi nu pricepea că sunt total dezinteresată. Ba mai mult, m-a atenţionat că nu e bine să fiu atât de tăcută. După ce mi-a vorbit, cu nostalgie, de perioada comunistă, de naşterea copiilor săi, despre cum se face tencuiala la o casă sau despre proprietăţile laptelui de oaie, a început să îmi dea lecţii despre dragoste. „ Perechea potrivită este greu de găsit, copchilă. Apăi când o găseşti, trebuie să o convingi să stea lângă tine. Dacă nu vrea, îi mai tragi câte una. Dacă nici aşa nu merge, îi tragi mai multe, o obligi să stea. Ascultă, copchilă, perechea potrivită îi doar una, să nu îi dai voie să plece”, a conchis bătrânul filosof al C.F.R.-ului.<br /><br />Am crezut că, după câteva ore în care a vorbit întruna, a obosit. Greşeala însă a fost a mea. I-am răspuns la întrebare şi i-am replicat, cu jumătate de gură, că sunt la facultate, la jurnalism. Ştiam eu că <span style="font-weight:bold;">trebuia să tac</span>. Atât i-a trebuit moşului, i-am oferit subiect de discuţie (mai mult subiect de monolog) pentru alte câteva ore. Mi-a povestit de fata lui cea mare care, vezi dom’le, este mare jurnalistă şi vedetă de televiziune. Şi nu oricum, ci la OTV, are emisiune în fiecare dimineaţă,de la 8 la 10. Ca noroc, mi-am găsit un nou idol. De parcă nu era de-ajuns, trenul a avut întârziere. Şi duda mea, săraca, m-a aşteptat două ore în gară. Important e că am ajuns bine.<br /><br /><br /><span style="font-style:italic;"> În altă ordine de idei, somnulescu s-a ţinut de cuvânt şi mi-a făcut <a href="http://somnulescu.com/?p=767">o recenzie a blogului</a>.<br />Roxana i-a făcut cadou lui Flo, de ziua lui, <a href="http://pierdutaprintreranduri.wordpress.com/2009/04/18/special-post-flowz/">un post dedicat exclusiv lui</a>. Îi spun şi eu, mai târziu, “ La mulţi ani, frate mai mic cu freză urâtă!”. Tot cu întârziere, “La mulţi ani, mami, te iubesc!” şi “La mulţi ani, Alexandra, te iubesc şi pe tine, mândro!”.</span>Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-58408974791252008292009-04-15T12:37:00.003+03:002009-04-15T13:00:51.465+03:00Cum mă găseşte lumea (2)Pe blog ajung prietenii mei, unii colegi de facultate, câţiva candidaţi FJSC şi persoane dubioase care caută tot felul de aberaţii. Unii chiar au prea mult timp liber... <br /><br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;"> argumentare ca un text are descriere</span> – argumentare, text descriptiv, cam tot aia. Găseşti pe <a href="http://www.etajul6.ro/cgi-bin/yabb2/YaBB.pl">forumul FJSC</a> câte vrei<br /><span style="font-weight:bold;">***</span> <span style="font-style:italic;">textul argumentativ despre greseli</span> – tot pe etajul6 găseşti argumentări cu şi despre greşeli<br /><span style="font-weight:bold;">***</span> <span style="font-style:italic;">dar totusi pleonasm</span> – este<br /><span style="font-weight:bold;">***</span> <span style="font-style:italic;">texte de <span style="font-weight:bold;">ipresionare</span></span> – începe cu o tastatură nouă<br /><span style="font-weight:bold;">***</span> <span style="font-style:italic;">vreau sa imi fac cont virtual la hi5</span> – dacă nu ai poze „iola” ( io la baie, io la club, io la bară etc) , degeaba îţi faci<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">admitere fjsc 2009</span> – se documentează candidaţii, dar vai!<br /><span style="font-weight:bold;">***</span> <span style="font-style:italic;">fostii mei colegi de liceu din cluj</span> – o duc bine, îţi spun eu. Mănâncă pireu de castane<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;"> diplome nerecunoscute la iasi</span> – te miră?<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">referat „limba noastra”</span> – depinde la ce materie: la limba română sau la opţionalul de educaţie sexuală?<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">cum este corect > sunt la servici sau sunt la serviciu</span> – corect este „am fost la <span style="font-weight:bold;">serviciu</span>, dar sunt agramat, aşa că m-a dat şeful afară”<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">oana duda timisoara </span>– ne supărăm, doar eu îi spun „dudă”. Şi nu, nu e numele ei de familie <br /><span style="font-weight:bold;">***</span> <span style="font-style:italic;">oana duda</span> – <a href="http://oanapdrr.blogspot.com/">duda </a> MEA!<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">fazan: cuvinte care incep cu ni</span> – niciodată nu m-am gândit că cineva ar putea trişa la fazan<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">imi reproseaza orice</span> – iar pierzi timpul în faţa calculatorului? <br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">fjsc dyna</span> – nu cunosc<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">forumul fjsc</span> – pe cale de dispariţie<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">scris de mana pe mesenger</span> – iar tu? Perseverenţă, maică, perseverenţă! Ia un pix şi scrie pe monitor<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">text argumentativ despre carte</span> – nu mai bine citeşti una?<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">conectori pt <span style="font-weight:bold;">argumetantie</span></span> – aveam nişte idei pentru argumentare, dar tu sigur cauţi altceva<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">ce examene se dau la fjsc</span> – aici există mai multe variante: 1. un candidat care se documentează (pasăre rară). În acest caz, examenul care te interesează este admiterea! 2. Un boboc: nu te impacienta, oricum treci în anul doi.<br />- <span style="font-style:italic;">interviu jurnalistica despre bacul 2009</span> – <span style="font-weight:bold;">ziarism</span> şi <span style="font-weight:bold;">jurnalistică</span>, of!<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;"><span style="font-weight:bold;">dyna</span></span> – prezentă!<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">puzzle cu biserici</span> – există aşa ceva? <br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">unde facem practica <span style="font-weight:bold;">fsjc</span></span> – la tablă. Scriem de 50 de ori corect numele facultăţii: F...J...S...C... A fost greu? Ah, să spun mai rar?<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">ce faci knd esti nevoita s acepti k nu t vrea</span> – începi să scrii în limba română?<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">jocuri de jocuri nu aiurite</span> – eu sunt fată de fată (deşi aiurită), aşa că te ajut. Încearcă să joci Solitaire. E joc de joc, dar s-ar putea să fie prea complex de complex pentru tine<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">noul imn fjsc</span> – e cam vechi şi ăla<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">ce e nou în cluj?</span> – ungurii! :))<br /><span style="font-weight:bold;">***</span> <span style="font-style:italic;">jurnalis <span style="font-weight:bold;">diana robu</span></span> – Diana Robu e la jurnalism (aşa am auzit). Şi va fi, speră ea, şi jurnalist<br /><span style="font-weight:bold;">***</span> <span style="font-style:italic;">draga dyna fjsc</span> – nu, e o scorpie!<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">ce inseamna <span style="font-weight:bold;">sa fi</span> original?</span> – să scrii „ să fi”<br /><span style="font-weight:bold;">***</span> <span style="font-style:italic;">dyna stres fjsc blog</span> – stresul e Mihai, nu eu, îmi pare rău<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;"><span style="font-weight:bold;">mam</span> simtit folosita</span> – săraca,<span style="font-weight:bold;"> mie</span> milă de tine!<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">de unde vine inspiratia?</span> – de la <span style="font-weight:bold;">„magazinul vieşnic dischis”</span> (Non-Stop)<br /><span style="font-weight:bold;">***</span><span style="font-style:italic;">puzzle e un cadou potrivit pt inmormantare?</span> – prea morbid chiar şi pentru mineDynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-89826971786173408522009-03-29T12:12:00.006+03:002009-03-29T21:52:53.230+03:00Despărţirea de forumul FJSCDupă 791 de zile, am decis să mă retrag. <a href="http://www.etajul6.ro/cgi-bin/yabb2/YaBB.pl">Forumul FJSC</a> nu mai este de mult timp o platformă în care se vorbeşte corect limba română ori spaţiul în care elevii de liceu apreciază ajutorul necondiţionat al studenţilor. Şi ajutorul profesorilor este, de mai bine de un an, inexistent. Poate nu am fost cel mai competent, cel mai obiectiv sau cel amabil moderator, însă am fost cel mai devotat. Dar orice lucru începe să pută dacă este împroşcat cu … noroi. <br /><br />Iniţial, am decis ca eu şi <a href="http://www.etajul6.ro/cgi-bin/yabb2/YaBB.pl">etajul6</a> să luam o pauză, să văd cum îi merge fără mine. Apoi am realizat că despărţirea definitivă este inevitabilă. Eu nu reuşesc să fac compromisuri, nu pot să laud candidaţii care redactează texte mizerabile, nu pot să nu observ că nu se mai vorbeşte în limba română, nu vreau să îi scutesc pe candidaţi de efortul de a căuta informaţii. (în acelaşi subiect, poate pe aceeaşi pagină). M-am săturat să răspund de zeci de ori la aceeaşi întrebare, mi-e greaţă de tupeul şi aroganţa unor liceeni. <br /><br />Au existat şi în anii trecuţi conflicte între membrii forumului. De cele mai multe ori, bătălia se dădea între mine şi un candidat. Am primit zeci de mesaje private în care eram ameninţată sau avertizată. Dar niciodată nu s-a ajuns la nivelul actual de nesimţire. Noi şi actualii boboci răsfoiam forumul înainte să punem vreo întrebare tâmpită şi ne asumam greşelile. Toate textele primeau comentarii, mai mult sau mai puţin ironice, însă pertinente. Şi candidaţii de atunci erau interesaţi să îşi îmbunătăţească stilul şi să se pregătească pentru admitere. Nu conta tonul mesajului, ci conţinutul acestuia. Noi organizam întâlniri ale candidaţilor, legam prietenii şi ne ajutam între noi,însă actuala generaţie de candidaţi este animată de spiritul de competiţie.<br /><br />În această seară, am primit un mesaj care mă obligă să mă justific faţă de acea minoritatea a candidaţilor cu bun simţ:<br /><blockquote><span style="font-style:italic;">Nu as vrea sa intreb masura indiscretiei, dar...ce te-a determinat sa iesi oarecum din ,,schema" (ma refer la sectiunea Meditatiilor gratuite)? <br />Da, rasfoiesc forumul, stiu in mare motivele, insa acum pari a fi radicala in luarea acestei decizii. De fapt, RADICALA!!! S-au adunat niste ani, probabil a devenit obisnuinta sau chiar placere de a-i ajuta pe ceilalti. <br />Imi pare rau ca s-a umplut paharul tocmai la noi, generatia 2009 (cat egoism, nu?</span></blockquote><br />Prima oară m-am gândit la despărţirea de etajul6 pe 21 ianuarie. Atunci, <a href="http://www.cyberculture.ro/blog/">Admin</a> a propus închiderea forumului pe motivul că profesorii nu intră periodic pentru a corecta textile candidaţilor. M-am simţit nedreptăţită. Până atunci, pierdeam măcar o oră pe zi pentru a răspunde în secţiunea de meditaţii gratuite. Şi, de cele mai multe ori, replicile mele au fost pertinente. Profesorii nu au fost niciodată activi pe forum, dar comunitatea de la etajul6 s-a dezvoltat şi a progresat fără ajutorul lor. Deodată, munca noastră, a studenţilor, nu a mai fost recunoscută.<br /><br />Dar iubeam prea mult forumul, aşa că i-am trimis e-mailuri lui Admin, în care l-am rugat să se răzgândească. Însă nu aceste mesaje l-au făcut să îşi schimbe opinia, ci anunţul conform căruia profesorii aveau să revină pe forum, de pe 23 februarie. Mai mult, s-a stabilit şi o <a href="http://www.etajul6.ro/cgi-bin/yabb2/YaBB.pl?num=1235313219">programare a profesorilor</a> care, vezi Doamne, vor corecta textele liceenilor care se visează Andreea Esca. De pe 23 ianuarie până acum, în secţiunea de meditaţii gratuite există doar trei mesaje scurte şi extrem de seci care aparţin profesorilor. Dar, aşa cum am mai spus, e important ca în broşuri şi în pliante să scrie că profesorii oferă meditaţii gratuite pe forumul facultăţii. Pe naiba!<br /><br />În altă ordine de idei, actuala generaţie de candidaţi este extrem de leneşă. Nu doar că nu studiază forumul, dar ei mai şi pun întrebări ale căror răspunsuri se află pe aceeaşi pagină. Şi tot ei se simt nedreptăţiţi atunci când li se răspunde "caută singur, un viitor jurnalist se documentează". Mai mult, unii sunt atât de prost informaţi, încât confundă facultăţile:<br /><blockquote><span style="font-style:italic;">nu sunt din bucuresti si din acest motiv as vrea sa stiu exact pt ca pe site nu scrie decat "jurnalism-stiintele comunicarii examen" ..aa si inca ceva.acolo scrie :pt stiintele comunicarii se pot alege intre limbile (...) dar de jurnalism nu precizeaza nimic concret.eu vreau la specializarea jurnalism si vreau sa stiu daca se poate ce anume se da la examen si cand este data.multumesc anticipat astept raspuns</span></blockquote><br />Păi facultatea despre care vorbeşte ea este din alt film. Admiterea la FJSC constă în redactarea unei naraţiuni şi unei argumentări şi proba de limba română.<br /><br />Alţi candidaţi evocă scuza penibilă a liceanului care are atât de mult de învăţat pentru examenul de bacalaureat, încât nu poate pierde trei minute pentru a căuta date despre admitere. Aşa că noi, moderatorii, avem timp la discreţie şi suntem datori să căutam informaţiile în locul lor. <br /><br />Primesc cel puţin două mesaje pe zi, în care candidaţii mă roagă să mă uite peste textele lor. Am intrat ieri, am ales un text care avea foarte multe comentarii (dar nici unul argumentat), aşa că l-am corectat. Candidata, extrem de arogantă, s-a simţit nedreptăţită. Nu doar că nu a luat în considerare observaţiile pertinente şi argumentate pe care i le-am făcut, însă a considerat că am o problemă personală, tocmai pentru că am ales să corectez textul ei. <br /><blockquote><span style="font-style:italic;">Chiar dacă îmi face plăcere ca textul să fie corectat de tine, pentru că eşti obiectivă, mai bine lasă.Mă pot lipsi. Dacă eşti nervoasă descarcă-te pe altcineva. Nu mă interesează problemele tale, dar neliniştile negative pe care le emani, dacă pot să spun asa, mă tulbură.</span><br /></blockquote><br />Dacă am puricat tot textul, am făcut-o pentru că am vrut să o ajut. Şi da, între timp m-a luat cu dureri de cap când am văzut, de trei ori, virgulă între subiect şi predicat. Dar observaţiile mele au fost obiective şi argumentate. Eu nu am văzut niciodată un profesor care să analizeze amănunţit un text, aşa cum am făcut-o noi, studenţii. Şi dacă domnişoara nu vrea să îi mai fie corectate textele, eu nu mă supăr, o bătaie de cap în minus. Ea are de pierdut.<br /><br /><br />Am ales trei exemple relevanate pentru a ilustra nesimţirea care domneşte pe forum. Noi, studenţii, suntem blamaţi de copiii răsfăţaţi care nu ştiu să primească critici. Şi dacă ei cer să nu le mai corectăm textele, dorinţă îndeplinită. Eu am profitat de secţiunea de meditataţii gratuite la vremea mea. Dacă „ghemurile de puf” au decis să distrugă meditaţiile gratuite, mie nu-mi pasă, eu am dat deja admiterea. Dacă ei vor să nimicească forumul, o fac pe pielea lor, sunt singurii care vor suporta consecinţele. E păcat totuşi că există copii (puţini) care muncesc, ţin cont de sfaturi şi îşi doresc să intre la FJSC!<br /><br />Am decis să nu mai fac muncă voluntară pentru că nu înseamnă absolut nimic pentru nimeni. În schimb, se pare că profesorii îi ajută mai mult pe candidaţi, chiar dacă activitatea lor pe forum este egală cu zero. Şi, în final, renunţ la secţiunea de meditaţii gratuite pentru că etajul6 nu mai are nevoie de mine. Oricum, preconiezez că forumul se va închide până la admitere.Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com29tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-15936103115617116002009-03-23T23:33:00.005+02:002009-09-27T02:08:53.112+03:00A doua oară mi-a plăcut mai mult<span style="font-weight:bold;">Din seria „ce pricepe o fată pe stadion”</span><br /><br />Am fost, pentru a doua oară, la un meci important de fotbal. Promisiunea rămâne promisiune, aşa că am fost cu Mihai şi <a href="http://oanapdrr.blogspot.com/2009/03/cine-zis-ca-e-rau-sa-fii-rapidist.html">Oana</a> pe Giuleşti, la meciul dintre Rapid şi Oţelu. <br /><br />Iniţial, am vrut să stam la tribuna a doua. Ne-am răzgândit, ne-am ghidat după lozinca „ scump, doamnă, scump, dincolo era mai ieftin” şi ne-am luat bilete la peluză. Am preferat să dăm 15 lei pe bilet, în loc de 40. Şi a fost o decizie inspirată. Am stat în mijlocul galeriei rapidiste, am cântat şi am jubilat la fiecare gol al Rapidului.<br /><br />Nu am înţeles <a href="http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/lazar-a-refuzat-penalty-ul-129967.html"> ce s-a întâmplat</a> când arbitrul a revenit asupra deciziei de a de penalty pentru giuleşteni. M-am dumirit abia când am ajuns acasă şi am deschis laptopul.<br /><br />Eu am pierd două din cele patru goluri ale Rapidului, mă chinuiam să îmi aprind o ţigară. Şi mi-am dorit ca alb-vişinii să înscrie din nou, să înţeleg de ce se bucură toţi în jurul meu. Dorinţă indeplinită în minutul 92, spre bucuria galeriei giuleştene. Mi-a fost totuşi milă de cei 100 (maxim) de suporteri ai Oţelului. <br /><br />Prima oară, mi-a plăcut mai mult stadionul. Mihai spune că este singurul stadion din ţară unde sunt interzise seminţele. Eu îl cred pe cuvânt, dar nu înţeleg de ce nu se întâmplă acelaşi lucru peste tot. În schimb, sâmbătă am savurat spectacolul – atât cel oferit de echipă, cât şi cel oferit de suporteri. Ah, şi să nu uit: pe stadion pot cânta fără să îşi astupe nimeni urechile ( au existat şi cazuri în care am fost plătită să tac). Abia aştept meciul cu Dinamo.Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-516969084724470136.post-60327524558792157192009-03-19T01:20:00.013+02:002009-09-27T02:09:25.787+03:00Din nou în ClujAşa cum am promis, am revenit în Cluj, însă de această dată însoţită de Claudia, Mihai şi Oana (în ordine alfabetică). Îmi pare rău că nu am fost cea mai bună tovaraşă de drum şi nici cea mai bună colegă de cameră în cele trei zile petrecute alături de ei în Ardeal.<br /><br />Am ajuns joi în Cluj. Am mâncat iar la Casa Vikingilor (unde am făcut o fază de blondă, dar rămâne între noi), apoi am jucat bowling. Evident, eu am câştigat. Vineri a fost cea mai activă zi. Am vizitat mai întâi Muzeul de Farmacie. Ghidul, un individ tare dubios, se grăbea să ne scoată afară, se închidea muzeul. Măcar am aflat că isteria şi depresia se tratează cu secreţia anală a castorului şi cu excrementele unei sopârle africane (sâmbătă aş fi avut nevoie de orice leac împotriva isteriei ). Am vizitat o catedrală, apoi am mers la Leu. De această dată, i-am lăsat să ma bată la bowling. <br /><br />Nu îmi mai place (atât de mult) pireul de castane. Am mâncat unul scump şi foarte prost. Uzi şi îngheţaţi, ne-am îndreptat spre stadion, la meciul dintre CFR Cluj şi Rapid. Mihai şi-a ascuns bine fularul cu Rapid şi a aplaudat la fiecare fază a clujenilor. Trădătorul! <br /><br />În continuare, iubesc Clujul şi ardelenii. Unui nene care stătea în faţa noastră pe stadion i s-a făcut milă de noi şi ne-a dat nişte ziare, pe care să le punem pe scaunele ude. Claudia a improvizat o umbrelă din bucata de hârtie. Ineficient însă, căci în două minute, ziarul i s-a rupt deasupra capului. Acelaşi domn amabil a observat păţania şi i-a dat o umbrelă adevărată! <br /><br />În prima repriză, a plouat cu găleata. Am îngheţat de frig şi am încercat să învăţ imnul CFR-ului ( Lupă, lupă şi învinge, forţa, forţa CFR...). Noi, fetele, nu am înţeles mare lucru din ce se întâmplă pe teren, am fost mai atente la atmosfera din tribune. După vreo jumătate de oră de joc, Claudia l-a întrebat pe Mihai, la o fază a Rapidului: „ Acum e 3-0, nu?” ( meciul s-a terminat 0-0 ).<br /><br />După pauză, a început să ningă. Nu am văzut nicidoată fulgi de zăpadă atât de mari şi atât de deşi. Nu ne-am întors la locurile noastre, ci ne-am aşezat într-o zonă acoperită a stadionului. Jocul a fost oprit de două ori, în minutul 51 şi în minutul 71. Oana a dat vina pe ghinionul meu. Cică nu ar fi nins dacă nu eram eu. Lui Mihai i-a crescut inima când a auzit, taman în mijlocul susţinătorilor lui CFR, un „Hai Rapid!”. Din nou, ardelenii au umor. Ah, şi ne-au plăcut înjurăturile lor, extrem de inofensive. Cea mai dură a fost „ No, să nu te miri de el de unde-o venit?”. Oricum, eu am fost mai atentă la joc în cea de-a doua repriză. Mi-am pierdut interesul spre sfârşitul meciului, când Pereira a fost schimbat. <br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7nDv4_rdClgE3RxIFq04sj9NNm2AhQmv7XpA6qv7sjcl6VFWMXw_0kqrp-Qga7tyr5Z11zH3xUuPH3WzaqcP2sYOZJbAi6HIrjkOlY15CDR4N4j59BNv0nWs0AuMVKPzVm6zZe2M2L4OC/s1600-h/SL271744.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7nDv4_rdClgE3RxIFq04sj9NNm2AhQmv7XpA6qv7sjcl6VFWMXw_0kqrp-Qga7tyr5Z11zH3xUuPH3WzaqcP2sYOZJbAi6HIrjkOlY15CDR4N4j59BNv0nWs0AuMVKPzVm6zZe2M2L4OC/s320/SL271744.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5314677830293334242" /></a><br />Pentru că mi-a plăcut atmosfera de pe stadion, merg şi sâmbătă la meci, cu Mihai. De data aceasta, pe Giuleşti. Şi nu mă voi mai chinui să învăţ imnul echipei gazdă, pentru că ştiu deja toate cântecele cu Rapid ( mulţumesc, Ioana, mulţumesc, Mihai :D ). <br /><br />Din nou a fost pusă la încercare capacitatea mea de a mă orienta în spaţiu. De pe stadion, am ajuns în gară, deşi ar fi trebuit să ajungem undeva în centrul oraşului. Din fericire, a venit cineva după noi.<br /><br />Sâmbătă am fost iar la la Casa Ardeleană, apoi în vizită la una din prietenele mele cele mai bune. Acolo, ne-am întâlnit cu o alta prietenă de-ale mele, care era şi ea în vizită în Cluj. Am depănat amintiri, iar ele au ţinut să le povestească şi celorlaţi picanterii din tinereţea noastră tumultoasă. Ce vremuri!<br /> <br />De acolo, ne-am îndreptat spre Cetăţuie. Am admirat panorama oraşului şi am făcut multe poze. Ne cumpărasem bilete, toţi patru, pentru sâmbătă seară. Eu m-am răzgândit şi am mai rămas o zi. <br /><br />Sâmbătă noapte m-am revăzut cu Bogârză, un fost coleg de clasă. Mă bucur că l-am tras atât de des de păr în liceu, acum are nişte plete superbe. Dar tot negru, creţ şi alcoolic a rămas, de aia mi-a fost mereu drag. Ah, şi pentru că face o omletă delicioasă. <br /><br />Ne-am plimbat o oră, până când s-au decis băieţii în ce local să mergem să bem o bere. Şi dacă a fost vorba de bere, evident că a fost prezent şi Flo, frăţiorul meu mai mic şi cu o freză urâtă (noroc că-l salvează inteligenţa). Phlow este persoana din vina căreia nu îmi voi mai prinde niciodată părul în cozi. Şi tot el este individul cu care poţi să bei Sex on the beach o noapte întreagă, până te dau barmanii afară. Apoi stai cu doza de Timişoreana pe malul Moldovei şi admiri răsăritul (nu e din experienţă proprie, aşa am auzit). Tot cu Flo chiuleam în liceu şi mergeam în parc, să ne uităm la veveriţe ( am promis că voi scrie asta pe blog). <br /><br />Duminică a fost cea mai liniştită şi cea mai frumoasă zi, am fost doar NOI. Ar fi fost perfectă, dacă nu ar fi fost colegul (retardat) de apartament al lui Dragoş, care a ascultat manele la maxim. Şi dacă tot veni vorba de <a href="http://sethdragos.wordpress.com/">Dragoş</a>: <span style="font-weight:bold;">mulţumesc, mămicule,pentru că ne-ai găzduit!</span><br /><br />Am prostul obicei de a-mi face mereu o primă părere greşită. Aşa s-a întâmplat şi cu ardelenii, care nu-mi erau, la început, foarte dragi. În schimb, în privinţa Clujului nu m-am înşelat. Rămâne oraşul de care m-am îndrăgostit (deşi are trotuare foarte înguste)şi pe care-l voi vizita de câte ori voi avea ocazia. <br /><br /><span style="font-style:italic;">În cele patru zile am învăţat că nu am nevoie de pretexte pentru a revedea persoanele dragi mie, mi-am reamintit că spun, de multe ori, lucruri pe care nu le gândesc şi pe care le regret mai târziu. Mi-am dat seama că ar trebui să fac o statuie persoanelor care-mi suportă toanele şi mă iartă mereu şi că ar trebui să fiu recunoscătoare pentru prietenii pe care-i am. </span> <span style="font-weight:bold;">(iată că sunt aproape umană)<br /></span><br /><span style="font-weight:bold;">Cam atât din Cluj. Cu siguranţă, voi reveni!</span>Dynahttp://www.blogger.com/profile/04741561174785131320noreply@blogger.com18