miercuri, 14 ianuarie 2009

Limba noastră

Am văzut la George Hari Popescu un articol foarte bun despre importanţa diacriticilor în limba română. Dacă profesorii imi impun să folosesc „servici” şi să despart în silabe aiurea, unde se termină rândul, pentru că aşa spune noul DOOMed, peste câţiva ani, îmi vor interzice să folosesc cratima şi diacriticile. Probabil aşa va spune următorul DOOM. Măcar să nu mai lovim în limba română, ci să o omorâm complet.

Pe lângă exemplul cu „imi place fata cu fata frumoasa si tate mari”, iată o frântură din discuţia mea de astăzi cu Mihai.

Eu: Mihai, stii cum sunt? Sunt franta, pe bune, nu mai poooooot
Mihai: esti franta? Eu credeam ca esti germania =))
Eu: nu franţa, ci frântă :))
Mihai: opaaaaaaa, diacritice!


Păi da, diacritice. Nu sunt obligatorii atunci când scriem un referat, când facem o prezentare sau un afiş, nu le folosim în mediul on-line. Atunci de ce să nu le eliminăm? A, da, pentru că vom ajunge cândva (sper) într-o redacţie. Şi ne vom face de ruşine (nu sper)!

4 comentarii:

Anca Norocel spunea...

Limba noastră e o comoară! Și cum noua speranță, the new wave au început să scrie "miau" nu cred că își mai fac ei probleme și de diacritice. Nuh, fatah? Nu ejti kul.:))

Cosmin spunea...

Din categoria "Sunt o diva si o vipa si toti cainii da sa ma musca" =))))

Undelete spunea...

Cum adică nu sînt obligatorii ? Ba sînt, pentru oricine vrea să scrie corect din punct de vedere ortografic.

Ai auzit vreun francez, ungur, spaniol, ceh, etc. să spună despre diacriticele din limbile lor că nu sînt obligatorii ? Asta e doar o invenţie românească izvorîtă din indolenţă.

Şi pe de altă parte ele nu pot fi scoase, pentru că nu sînt accente ca în franceză, sînt litere în toată regula, pe picior de egalitate cu celelalte litere din alfabetul românesc. Ar trebui scos doar Â, care e complet inutil (cu excepţia cuvintelor din famiilia "român"), pentru că probabil româna e singura limbă din lume care are două litere diferite pentru acelaşi sunet, ceea ce e absurd, cum absurdă e şi folosirea unui cuvînt latinesc ("sunt") în locul unuia românesc ("sînt") care e mult mai uşor de pronunţat şi s-a format în limba română din latinescul "sint".

Dyna spunea...

Undelete, eram ironică!