Forumul FJSC - un ajutor real doar pentru unii candidaţi

Membrii de pe etajul6 care nu au obţinut rezultatele dorite la admitere îşi exprimă frustrările pe blogurile personale. E normal, am trecut şi eu prin asta. Unii au muncit mult, iar FJSC a fost singura facultate pentru care au optat. Dar mi se pare aberant faptul că unii dau vina pe forum pentru eşecul lor. Cum spunea şi Mihai, etajul6 nu garantează nimănui succesul.

Fara forum, probabil ca ati fi fost foarte fericiti dupa admitere, mandrindu-va cu textele jurnalistice sau stiintifico-fantastice pe care le-ati fi scris .

Totuşi, este păcat că unii sunt convinşi că reţeta succesului constă în inspiraţia de moment. Degeaba ai o idee fabuloasă, dacă nu ştii să o valorifici. Majoritatea sfaturilor de pe etajul6 îi ajută pe candidaţi să redacteze un text curat, care să respecte cerinţa şi itemii din baremul de corectare. Astfel, aproape jumătate din cei mai activi membri ai etajului6 a obţinut un loc la buget, conform unor statistici publicate de domnul profesor George Hari Popescu pe blogul personal. Deci afirmaţia făcută de colegul meu mai mic, Bogdan, este total nejustificată.

Iar cei care fac de un an (sau mai mult) meditatii pe forum se multumesc cel mult cu un loc la taxa

Pe de altă parte, nimeni nu a promis niciodată că un cont pe etajul6 te va clasa automat pe unul din locurile bugetare. În urmă cu doi ani, un elev de clasa a XI-a s-a înscris pe forum. A publicat nenumărate poveşti puerile, a plagiat, a criticat ceilalţi candidaţi, a tratat cu superficialitate toate sfaturile şi observaţiile noastre şi, astfel, nu a făcut deloc progrese. Rezultatul? Nu a obţinut notă de trecere la examenul de admitere.

Forumul FJSC este de folos candidaţilor? DA, este un real ajutor pentru cei care muncesc, ţin cont de sfaturi şi de observaţii şi nu blamează atitudinea (uneori poate prea rigidă) moderatorilor ori pe cea a profesorilor.

La începutul acestui an, scriam, într-un post:

Însă, dacă la sfârşit, din 50 de oameni ne urăsc 49, dar un individ a făcut progrese datorită sfaturilor noastre, atunci a meritat efortul.

Aceeaşi părere o are şi domnul profesor George Hari Popescu, care scrie, într-un articol recent:

Mie mi se pare că dacă secţiunea de meditaţii gratuite a ajutat un singur om să-şi vadă împlinit un mic vis atunci merită efortul.

În concluzie, etajul6 şi secţiunea de meditaţii gratuite reprezintă un sprijin important pentru candidaţi. Iar rezultatele obţinute de cei 22 boboci sunt suficiente pentru a răsplăti munca depusă de noi, moderatorii, şi de profesori. Iar ceilalţi ar trebui să se pună la punct cu gramatica înainte de a învinovăţi forumul pentru insuccesul de la admitere!

Joaca de-a bacul

Peste 200.000 de elevi au aflat ieri rezultatele examenului de bacalaureat. La fel ca în ultimii ani, cea mai mare rată de promovabilitate s-a înregistrat în judeţul Suceava. Dintre cei cinci elevi din judeţ care au absolvit examenul cu notă maximă, patru provin de la acelaşi colegiu sucevean. Nu ştiu cum s-a desfăşurat examinarea la liceul „Petru Rareş”, însă eu nu pot pricepe cum un elev poate excela în toate domeniile.

Nu pun la îndoială faptul că nota celui de-al cincilea fericit, absolvent al colegiului „Dragoş-Vodă”, este consecinţa unui studiu intens. Totuşi, îmi aduc aminte cum decurge examenul de maturitate în prestigiosul colegiul. Mai întâi, profesorii cer elevilor sume enorme şi nejustificate pentru protocol. An de an, dascălii colegiului bombardează elevii cu aceleaşi false avertismente: „anul acesta, examenul va fi mult mai rigid”, „nu se va copia deloc” etc. Acum doi ani, circulau mituri amuzante despre şefi de comisie încălţaţi, neconvenţional, în tenişi. Se presupunea că nu se auzeau zgomotele de paşi pe coridoare şi, astfel, cei care copiau erau luaţi prin surprindere şi daţi afară din examen. Soluţia se pare că nu a funcţionat, întrucât toţi elevii colegiului promovează bacalaureatul de câtiva ani încoace.

În ultimele săptămâni de şcoală, profesorii generoşi le împărtăşesc învăţăceilor secretele unui bac promovat. Copiii din fiecare sală trebuie să desemneze un lider, un „elev mai tupeist”, recomandă magiştrii. Acesta trebuie să fie înarmat cu două plicuri şi un ziar. Acum doi ani, şpaga a fost de 30 de lei de căciulă la fiecare probă scrisă. Practica a rămas aceeaşi, probabil s-a modificat suma. Odată adunaţi, banii sunt împărţiţi în mod egal în cele două plicuri, care sunt ascunse în paginile ziarului. Cotidianul este plasat, deloc subtil, pe catedră şi astfel se cumpără indulgenţa profesorilor supraveghetori.

Îmi amintesc că, la proba de informatică, circulau prin sală rezolvările subiectelor. Un elev mai puţin dotat intelectual nu s-a mulţumit să arunce o privire peste foi. Mânat de lăcomie, nu s-a oprit din scris până nu a copiat tot. Ghinionul a fost că el dădea examen din Pascal, iar răspunsurile erau pentru C++. Cu toate acestea, a promovat.

“Dragoş-Vodkă”, cum ne plăcea nouă să-l numim, îşi păstrează reputaţia, cea mai mică notă la bacaulaureatul de anul acesta a fost 8.11. E destul de bine, dacă ţinem seama de faptul că majoritatea abolvenţilor urmează facultăţi particulare ori este adeptă (majoritatea…este, să fie clar) a lozincii “primii cinci ani sunt mai grei, până ajung în anul trei”.

Pentru a nu da naştere unor polemici: în “Dragoş-Vodă”, există profesori extraordinari (din fericire, unul din cei trei s-a mutat în Bucureşti) şi elevi cu rezultate remarcabile. Dar nu toţi, aşa cum reiese din rezultatele examenului de bacalaureat.