Vreau să devin "fostă fumătoare"

Am aprins prima ţigară în liceu. Sau poate puţin înainte, nu-mi amintesc. „Ihhh, vine mama! Şi trage în piept”, aşa am învăţat să fumez. Era biletul de intrare în gaşca celor mari. Un bilet iresponsabil şi inconştient. Apoi a devenit factor social: garnitura de la flecăreala cu fetele, ţigara de la cafea ori ţigara de după.

Acum nu mai am nevoie să mă integrez într-un anturaj. Dimineaţa e un mit pentru mine, am auzit că se vorbeşte despre ea, dar nu sunt sigură că există. Deci ţigara care merge la cafeaua de dimineaţă iese din ecuaţie. Ţigara de după este, din nou, un concept hilar. Te asigură doar că „după” nu mai urmează nimic. „Ieşi la o ţigară?” e cea mai frecventă replică în cămin. Şi asta nu pentru că ar simţi cineva, cu adevărat, nevoia de a fuma. Aprindem ţigara de-a-n boulea (da, aşa se scrie), pentru că a devenit un automatism.

Mami n-a facut-o niciodată pe-a lupul moralist ori pe-a psihologul. „Vrei să fumezi, n-ai decât. Sunt banii tăi de buzunar, eu nu-ţi dau în plus!”. Chitroasă rău, zău aşa! Bunicul era un tip tare deştept. „Eşti o idioată!”, sigur mi-ar spune asta acum. El a murit de cancer pulmonar. Eu am continuat să fumez.

Nu am stat niciodată, într-un bar, în spaţiul acela neconfortabil, special amenajat pentru nefumători. Am promis că, de faţă cu cineva, nu voi fuma. L-am convins şi pe el să-şi aprindă o ţigară. O prietenă mi-a spus cândva că cea mai mare realizare din viaţa ei ar fi să mă determine pe mine să mă las de fumat. Duda ar fi, în sfârşit, mândră de mine. Dacă aş renunţa la ţigări, mami mi-ar cumpăra laptop nou.

25 de ţigări pe zi îneamnă cam 9000 pe an. Adică eu aş cheltui, doar anul ăsta, 45 de milioane pe suluri de nicotină. Şi sunt studentă. Una care a fumat peste 55.000 de ţigări până acum. Nu e atât de greu să renunţi la ţigări. M-am lăsat de ele de zeci de ori până acum. Să nu te reapuci de fumat este cel mai dificil. Sugestia de a mesteca guma în loc de a fuma e aberantă. Frate, sunt fumătoare, nu rumegătoare!

Am decis că e timpul să-mi asum responsabilităţi. Aşa că mi l-am luat pisica Şoseţel. Cred că a venit vremea să nu mai fiu săracă, bolnavă,inconştientă şi să nu mai miros ca o scrumieră. Asta înseamnă că trebuie musai să devin „fostă fumătoare”.