sâmbătă, 26 septembrie 2009

Pretenie, zacuscă şi amendă

Iar nu am avut chef să scriu. Şi nu e deloc bine, nu sunt în stare nici să evit o repetiţie. M-am trezit dimineaţă tare bine dispusă şi am spus că ar trebui să scriu prima postare din perspectiva unei persoane de 21 de ani. Apoi mi-am amintit că buletinul meu nou este singurul lucru care dovedeşte că am această vârstă.

*** Am recitit unele articole mai vechi şi, deşi sunt conştientă că sunt naivă, convingerile mele rămân aceleaşi. În ultimul timp, aud din ce în ce mai des o replică foarte enervantă. Indivizi pe care abia i-am cunoscut ori persoane pe care le consider (am fost tare atentă la concordanţa timpurilor) prietene insistă cu aceeaşi afirmaţie: „nu există prietenie adevărată”. Ete scârţ! Există şi orice vicisitudine nu face decât să o întărească. Că cei implicaţi au concepţii diferite şi sentimentul nu e mereu reciproc, asta-i deja altă poveste.

*** O dată la câteva luni, am şi eu câte-un hatâr gastronomic. Am fost din nou în Cluj, iar admiraţia mea pentru piureul de castane nu mai este atât de intensă. Dacă tot e sezonul, mi se făcuse o poftă teribilă de zacuscă. De vreo trei ani, mijlocul lunii septembrie mă prinde-n Văleni. Anul trecut, mama Dudei m-a răsfăţat cu una din fostele mele plăceri: salata de vinete. Şi de această dată, capriciul meu a fost pe deplin satisfăcut. Normal, zacusca a ieşit atât de gustoasă pentru că eu şi Duda am fost ajutoare de nădejde în bucătărie. Drept răsplată, am primit şi câteva borcane la pachet. Mulţumesc, mama Dudei! Iar pentru ca toate fasoanele mele să fie îndeplinite, mama Andeluţei mi-a adus, în gară în Buzău, o plăcintă extraordinară. Mulţumesc, mama Andelei!

*** Funcţionarii publici sunt „di tătă ţâdula”. Zilele trecute, am primit un plic. Cică aveam de plătit o amendă de 100 de Ron. Am procesat destul de greu informaţia. Ieri, m-am prins: amenda pe RATB. Ca un cetăţean corect, m-am îndreptat spre sediul închiriat al Primăriei din Câmpulung pentru a-mi achita datoria. Femeia de la ghişeu era mai acră decât o lămâie necoaptă. I-am întins politicos bancnota. Individa şi-a aranjat şuviţa desprinsă din cocul imens, a şovăit niţel până a găsit două litere pe tastatură, a muşcat cu nesaţ din covrigul de pe birou. Într-un final, mi-a înmânat chitanţa. Mă pregăteam să îi urez o zi bună şi să plec.

Cu o voce lipsită de orice intonaţie, individa mă întreabă dacă sunt studentă. I-am răspuns afirmativ. „A, păi atunci se putea face o scutire de amendă”. Mi-am muşcat limba, am strâns pumnii şi am făcut eforturi considerabile pentru a nu-i spune nimic. „E, lasă, data viitoare”, a completat politicos doamna din spatele ghişeului. Cu 100 de lei, îmi plăteam o lună căminul. Îmi cumpăram o săptămână ţigări. Mergeam la Bucureşti la vagonul de dormit. Nu era normal ca tâmpita să-mi spună că se poate face o scutire de plată înainte ca eu să îi dau banii? Nu i-am mai urat o zi bună.

*** Mie chiar îmi place apelativul de „scorpie”, mă prinde bine. Ironică, acidă, incisivă, nenorocită, nesuferită, le-am auzit pe toate. Pur şi simplu, asta mă individualizează, asta mă face să fiu eu. Nu vreau ca nişte necunoscuţi să mă placă. Nici măcar să mă tolereze. „Câinii care latră nu muşcă” nu e valabil în cazul meu. Eu latru tare, dar muşc mai rău. Aşa că scutiţi-mă cu replici siropoase ca „în interiorul tău, sigur eşti o persoană bună”. Nu sunt, decât cu cine vreau eu. Cosmin are şi el, o singură dată, dreptate: "ai aşa o latură malefică, dar care te prinde foarte bine, e la fel ca aroma fină de migdale dintr-o prajitură, nu mi te pot închipui altfel".

*** Mulţumesc, FJSC! Din nou. Pe site, scria că luni trebuie să fim în Bucureşti, pentru cazare. Ieri am fost la agenţie să-mi cumpăr bilet pentru duminică seară. Am avut noroc, am prins ultimul loc la cuşetă. Eram fericită că, deşi merg aproape 10 ore cu trenul, măcar voi sta comod. M-am întors acasă şi m-am apucat de făcut bagaje. E dificil să îndeşi în cateva bagaje lucrurile de care vei avea nevoie un an. Deci operaţiunea necesită vreo două zile. Aseară, pe FJSC News, în loc să apară lista cu repartizarea locurilor în cămine, aşa cum era normal, s-a publicat un anunţ important: repartiţiile-n cămine s-au amânat cu două zile. Bun, mai mult timp ca să îmi fac bagajele. Dar cu biletul de tren ce fac? Da, ştiu, îl pot amâna. Însă buba e că nu mai sunt locuri la cuşetă pentru marţi seară. Mulţumesc, FJSC!

11 comentarii:

Andelutza spunea...

Ieiiiiiii \:d/ iar sunt prima care da comm`. Am inceput sa am o satisfactie din asta, asa ca ar trebui sa dau jar "deshtelor", ca sa nu fie altcineva mai iute ca mine si sa apese "Publicati-va comentariul" inaintea mea. Aaa... in plus mie imi trebuie si timp, ca de fiecare data, sa-mi dau seama ce identitate am..niciodata nu o nimeresc :| oi fi labila :-? :)):))
Bun:
1. Ma bucur ca ti-au placut zacusca mamei oanei si placinta mamei Andelei ("nush" cine o fi :-?? :-j) - (acum am scris corect aceasta fraza:p). Cat a mai alergat mama in gara, crezand ca pleaca trenul si nu se lauda ea cu placinta aia care oricum i-a iesit...:-&
2+4. Naspa..cu 100 de lei ne dadeai de baut marti seara, pe 29.09.09, in noua camera de camin, pentru a sarbatori, cum se cuvine, desi cu intarziere, ziua ta de nastere.... :D
3. Nici nu mai stiu despre ce era 3...
In concluzie, caci eu asa am invatat la scoala:P, "esti foarte dificila" si varul tau, Cosmin (cu roma de migdale), este cel mai indicat personaj pentru a , a, a....a te suporta :P
Besc, copil rasfatzat :*:*:*
>:D<

Mihai spunea...

Nu stiam de faza cu scutirea de amenda. Dar, daca as fi reusit sa conving vreunul din controlorii cu care m-am intalnit cand n-aveam bilet sa-mi trimita amenda acasa, cu siguranta n-as fi platit-o. M-as bucura totusi ca din cei -100 RON sa NU-ti cumperi tigari (sau sa-ti cumperi pentru 2 luni si sa fumezi de 2 ori mai putin) :)) Nu de alta, dar sa mergi cu vagonul de dormit si sa platesti caminul chiar e necesar :P

Anonim spunea...

Funcţioarii ăştia ar fi buni la curăţat WCuri...

Vasile Andreica spunea...

chiar nu stiam ca fumezi. pacat de frumusetea ta.

eu ti-am mai zis, sa fii aspra poate fi o mare calitate.

oana spunea...

Incepe sa iti placa Valeniul, asa-i? :))
Da, dar noi am ajutat-o pe mama doar la o serie de zacusca, ea saraca a facut vreo trei serii. :P
Eh, 100 de lei erau tare buni pe vremurile astea, dar ce sa-i mai faci...

Anonim spunea...

nu, eu nu cred in prietenie adevarata... dar asta nu inseamna ca n-o exista.. la altii. parerea mea:)

Dyna spunea...

Andeluţa, plăcinta aia era foarte bună! Nu va fi pe 29, ci va fi pe 30. Eh, nu m-am bucurat de ziua mea când a trebuit, dar vom sărbători o lună întreagă, să recuperăm. Apoi vine ziua Oanei :)
Şi eu te iubesc, copil şi mai răsfăţat!

Mihai: eu aş fi preferat să-mi iau ţigări :)

lungimedeunda: ar trebui să înveţe ce înseamnă amabilitatea. (şi dacă tocmai eu spun asta, e grav)

Vasi: fumez.
Depinde de perspectivă. Eu sunt de acord cu tine pentru că eşti de acord cu mine. :)

Duda: dap, chiar îmi place. plus că învăţ lucruri interesante: pentru a face ţuica, nu trebuie să scoţi sâmburii din prune. :)

Anonim: Da, ştiu că nu crezi, ai mai zis-o. Şi semnează-te data viitoare, să ştie şi ceilalţi cine eşti.

tib/fiulrisipitor spunea...

in primul rand mersi. nu ma asteptam sa ma feliciti tocmai tu:) (adica cea care a zis ca nu am viitor in presa/fjsc din cauza atitudinii mele ^^)

in al doilea rand - stiam eu ca modelele alea de argumentari tip convinge un controlor sa nu te amendeze//taximetrist sa te duca pe gratis ar putea fi folositoare intr-o zi.

www.reporter... spunea...

Interesant :)

Piureul de castane chiar e bun ? Ca nu am incercat niciodata...

Dyna spunea...

Da, e chiar foarte foarte gustos.

Anonim spunea...

bine, m-ai convins, la articolul asta am ras mai mult decat la cel despre craciun, o sa te bag in blogroll :) numai bine