Casă, dulce casă!

Nu am avut timp să scriu. Şi nici chef. Am terminat cu proiectele, testele etc. , dar am început sesiunea. Sunt fericită, am luat examenul la Metode de Cercetare (cu o notă oleacă mai mare de cinci). Oricât l-aş iubi pe domnul Petcu, nu aş fi vrut să mă întâlnesc cu dumnealui în toamnă, la restanţe. Şi dacă tot am avut o săptămână liberă între examene, am decis să merg acasă.

Am plecat din Bucureşti în tricou şi doar cu haine subţiri în bagaj. În Câmpulung a plouat întruna şi a fost la fel de frig cum a fost în ianuarie în Capitală. Cristina nu a vrut să ne onoreze cu prezenţa, a preferat să rămână în Iaşi. Ruşinică, Cristina! Seara, am aşteptat-o pe Găbiţa în gară. Există o încăpere care miroase mai rău decât băile comune din căminele studenţeşti: sala de aşteptare a gării din Câmpulung. Şi Găbiţa a sperat că a venit primăvara, aşa că s-a încălţat în balerini. Proastă alegere, mai ales că încălţămintea ei lasă culoare când este udă (încălţămintea, nu fata). Am reuşit să explic, într-un final, petele roşii de pe adidaşii mei.

Alexuţa ne-a aşteptat mai mult de o oră, punctualitatea nu este o calitate a noastră. Am ieşit cu mândrele, am băut (şi) un suc, apoi am schimbat localul. Am jucat biliard pe pariu, iar miza a fost Găbiţa. Eu am câştigat şi probabil câştigam şi al doilea joc, dacă mândra nu se supăra şi băga neagra cu mâna. A stabilit ea că adversarul meu a ieşit victorios. Mai târziu, în aceeaşi seară, am confirmat că sunt mai simpatică atunci când tac şi când nu sunt nervoasă. Măcar am avut privilegiul de a admira o coafură deosebită.

A doua zi, ne-am dres cu ciorbă rădăuţeană. Ne-am bucurat că suntem bucovineni atunci când am auzit părerea celor de la un post local de radio: „cel mai bun lucru care li se mai poate întâmpla moldovenilor este sexul”. Replicile ca „Am buletin!” ori „Ştii să repari fermoare?” au fost înlocuite cu „Taci. Şi nici nu gândi!”. „E mică, dar e a noastră” încă nu s-a demodat. Mai târziu, am jucat rummy la Găbiţa. Nu am atenţie distributivă, ei au trişat când eu desenam floricele, feţe vesele etc. De-a naibii, nu am vrut să întorc „A”-ul ăla. Şi da, m-am ofticat când am ieşit pe ultimul loc. „Maica măsii!” sau, cum ar spune un mare intelectual, " bărbăţie şi credinţă!".

Duminică, am vrut să evit nişte nervi în plus sau alte păreri de rău pentru că nu pot să ma abţin de la comentarii, aşa că nu am ieşit cu mândrele, nu am jucat scrabble şi nici n-am mâncat pui la cuptor gătit de băieţi. Am lenevit toată ziua şi am vorbit cu Cristina, care a promis că îmi face o vizită în Bucureşti. După ce s-au întors fietili, ne-am uitat la fotografii vechi, în care Gabi avea breton, Cristina era blondă, Alexandra se înroşea când i se adresa un cuvânt, iar eu, pe vremea aceea, încăpeam în poze.


Acum vreo şase ani, eram blondă şi-mi plăcea culoarea roz. Mi-e ruşine! De la stânga la dreapta, în ordinea numerelor de pe tricou: Iulia, Cristina, eu, Alexuţa.


Dimineaţă, Alexuţa a plecat la Cluj. Lasă, mândră, că petrecem după sesiune. Să mănânci piure de castane! Găbiţa rămâne până mâine, trebuie să ia sandalele Cristinei de la reparat. Poate ne ţinem de promisiunea făcută de vineri şi învăţăm puţin în seara asta. Sau ieşim în oraş, îmi place mai mult a doua variantă (Mama, ştiu că vei citi acest articol: am băut doar pepsi cu gheaţă şi lămâie, am fumat mai puţin de un pachet de ţigări pe zi, la ora 12 am fost în casă şi ma doare îngrozitor capul...de la învăţat ).

Ah, era să uit. Am datoria morală (şi financiară, dar e criză) de a-i mulţumi copiei lui Batman pentru că a venit după mine, de fiecare dată, cu Bat Mobilul ( cunoscut şi sub numele de „Tico” ). De asemenea, trebuie să îi fiu recunoscătoare pentru că nu a condus cu spatele şi că nu a lovit niciun BMW când eram şi eu în maşină.
Am aflat că prima cucerire a tizului meu se datorează gumei Hubba Bubba la metru. Tinereţe, tinereţe... Tot el a promis în seara asta că nu se supără, orice aş scrie. Sper să fie trăsătură de familie. :)

De la tunete şi fulgere, m-a pălit şi pe mine-un gând: cu toţii avem câte-un hatâr ascuns. Unora le place să stai cu capul pe pieptul lor, alţii vor să te joci cu mâna prin părul lor, iar unii te roagă, inocent: "mângâie-mă pe spate!". Fiecare vârstă cu distracţiile ei!