sâmbătă, 13 iunie 2009

O nouă leapşă - despre "fietili" mele

A văzut cineva ieri curcubeul în Bucureşti? Puţină culoare peste oraşul gri, a fost cel mai frumos curcubeu pe care l-am văzut vreodată. Sper că a făcut cineva fotografii, eu eram prea ocupată să îi explic taximetristului că cel mai scurt drum este linia dreaptă.

În altă ordine de idei, preiau leapşa primită de la Duda şi iniţiată de cei de la hotcity ş Redd`s. Tema este să vorbesc despre prietenele mele. Nu vreau să le laud, despre calităţile lor am vorbit cu alte ocazii. Dacă nu aş fi ştrengară (eufemistic vorbind, vorba Stresului), nu aş fi eu.

Horror ( mama)

Chiar dacă este un clişeu, voi începe cu mami (nu pentru că îmi citeşte blogul şi eu am cam rămas fără bani). Ea nu mi-a spus niciodată pe nume, pentru mama voi rămâne veşnic Nania (nu puteam să spun Diana când eram foarte mică). Până acum vreo trei ani, eu i-am spus horror. Nu s-a supărat niciodată, ba mai mult, m-a trecut şi ea, la fel, în agenda telefonului mobil. O respect pentru că nu m-a lovit decât o singură dată, atunci când mi-am uitat bicicleta în oraş. În schimb, am primit cele mai crunte pedepse. Şi le-am meritat pe toate.


O iubesc pentru că este afurisită, cred că e trăsătură de familie. Încă mai păstrează, într-o cutie prăfuită, bileţelele pe care le lipeam pe frigider când ea era la serviciu. Bineînţeles, îmi corecta cu roşu greşelile gramaticale şi îmi înapoia răvaşele. În aceeaşi cutie, am adăugat scrisorile pe care mi le-a trimis dânsa în ultimii şase ani. Una din scrisori începe cu „Nania, ţi-am trimis înregistrator”. Este vorba despre reportofon. Ultima scrisoare, primită de Paşte, este scrisă cu pixuri de culori diferite. Prima jumătate a epistolei, scrisă cu albastru, se termină cu „nu mai ştiu ce să scriu, nu mai am inspiraţie”. Apoi, mami a folosit un pix negru. „M-am gândit atât de mult, încât mi s-a terminat mina la pix”.

Mă tachinează mereu pentru că ştie că sunt geloasă. I-a spus Oanei că e şi mama ei, iar Duda a avut grijă să menţioneze acest lucru pe blog. Căţelul este „copilul mamei”, mie nu mi s-a adresat niciodată cu acest apelativ. Dacă se întâmplă să îi spun că o iubesc ori că îmi este dor de ea, replica este mereu aceeaşi: „Ce ai mai făcut? Sau iar ai rămas fără bani?”. Dacă, în general, este foarte distantă, mama i-a aratăt Oanei latura ei sensibilă. Cam aşa arată un mail primit de la Duda, vara trecută:

Dudo, deci o ador pe mama ta. Uite ce mesaj dulce mi-a trimis dupa ce ai plecat tu (il redau exact ) : "A plecat Nania mea. Au pornit tarziu. Acum sunt in Austria. Nu stii cat imi lipseste. E proprio speciala. Oricine si-ar dori o fiica asa. Eu sunt onorata ca e a mea. Ai si tu grija de tine. Te pup, Mama lui Nania"

În mai puţin de o lună, mă revăd cu mama. Sper să mă suporte şi să nu facă la fel ca anul trecut, când mi-a făcut bagajele şi m-a scos afară. Evident, în glumă. În schimb, sunt sigură că voi primi iar bani dacă nu voi mai cânta. Of, mami, chiar dacă nu ai simţ artistic şi nu apreciezi vocea mea, eu tot te iubesc!

Duda

Duda este cea mai bună prietenă a mea cam de când am cunoscut-o. Mi-a căzut cu tronc de la început. În vara dinaintea admiterii FJSC, am schimbat doua-trei mesaje private pe forumul facultăţii, apoi am discutat puţin pe messenger. Într-un moment de inconştienţă, am invitat-o să îşi petreacă vacanţa în Câmpulung, deşi nu o cunoşteam. Ea, mai iresponsabilă decât mine, a acceptat. Nici măcar nu ştiam cum arată. „Oana, de ce nu eşti creaţă?” a fost primul lucru pe care i l-am spus. Răspunsul a fost: „Dacă te îmbraci în verde, te claxonează tirurile!”. Primul nostru schimb de replici, total ilogic, a durat o seară întreagă. Acasă, am întâmpinat-o cu tort, dar am uitat să desprind celofanul de pe blat. Ca să mă revanşez, am făcut o altă prăjitură, deşi am murdărit toată bucătăria cu ciocolată.


Treptat, am început să ne împrietenim. Am locuit împreună în primul semestru din anul întâi. Într-o zi, am sunat-o să o cert că a plecat cu cheile mele, deşi acestea erau în usă. Ce tută am fost! De atunci, amândouă suntem dude.

Chiar dacă, aparent, Oana este inumană şi lipsită de sentimente, după câteva beri, nu conteneşte să-mi spună cât mă iubeşte. Nu e chiar atât de drăguţ, a doua zi trebuie să spăl pe jos. Tot duda este indiferentă atunci când plâng şi nu lasă nici pe alţii să mă consoleze, „las-o, îi trece!”. În schimb, îmi repetă mereu că sunt mai puternică decât îmi imaginez eu.


Cât am locuit împreună, am deprins doar obiceiurile proaste de la ea. M-a învăţat că berea este chiat foarte bună, iar dimineaţă înseamnă ora 14. Ideea ei de noapte albă a fost să-mi spună bancul cu flori mov...toată noaptea. Anul trecut, cineva ne-a numit „grupul celor trei exclusivişti”, făcând referire la mine, Oana şi Mihai.

Mândrele

Despre mândre am scris şi cu alte ocazii aici şi aici. Pe "fieti" le ştiu de vreo zece ani. Pentru că le iubesc pe toate la fel, ordinea alfabetică se pretează cel mai bine.

Alexuţa este cea mai mică dintre noi, de aceea a fost supranumită „copilul”. Acum se mândreşte, este cea mai tânără. În urmă cu câţiva ani, şi-a dat foc la apartament. Neintenţionat, evident. Hamsterul ei a supravieţuit flăcărilor şi, în următoare perioadă, a locuit la mine, într-un borcan. După ce mândra şi animăluţul s-au întors acasă, Alexuţa i-a pus rozătoarei mâncare pe balcon, pe balustradă. Şobolanul, care scăpase nevătămat în urma incendiului, nu a mai fost la fel de norocos şi a căzut de la etajul patru.


Mândruţa se înroşeşte mai repede decât orice altă persoană pe care o cunosc.Replica mândrei, atunci când mă suna, era: „dacă întreabă mama, eu am dormit la tine!”. Încă sunt supărată pe ea, s-a măritat şi pe mine nu m-a invitat. Asta în visul meu din urmă cu vreo lună. Chiar dacă ţipă la mine când îi iau pufuleţii din mână, tot dragă îmi este. Dar o invidiez pentru picioarele extrem de lungi (craci până-n gât). La întrebarea „ce bem în seara asta?”, Alexuţa nu va răspunde niciodată „suc”.


Cristina, fosta blondă, pare cea mai arogantă persoană. Nu răspunde la salut şi trece pe lângă cunoscuţi, ignorându-i complet. În realitate, este doar aiurită. O apreciez mult, nu se lasă nciodată călcată în picioare. Îmi aduc aminte că, acum vreo şapte ani, la o competiţie handbal, arbitrul era profesor al şcolii organizatoare care, normal, a ieşit pe primul loc. Mândra a refuzat premiile de consolare pentru locul doi şi le-a aruncat la picioarele arbitrului. Orgolioasă din fire, a ripostat şi atunci când un dascăl a vrut să o lovească.


Am pierdut nopţi întregi la Cristina în bucătărie, cu paharul de bere şi tablele de rummy. Principala sursă de amuzament a Cristinei suntem eu şi Găbiţa. Mândra, insensibilă, râde cu lacrimi (pentru a empatiza cu noi) atunci când ne vede plângând. Dar e fată de treabă şi ne explică, a doua zi, şi motivul pentru care plângeam. Îmi e tare greu să înţeleg de ce îi plac atât de mult copiii mici. Cred că, dintre noi, Cris va fi prima mămică. Dar, cu siguranţă, nici atunci nu va refuza o bere, două, trei.

Găbiţa plânge aproape la fel de mult ca mine. Împreună cu celelalte mândre, m-a învăţat să fumez. „Trage în piept.”, „IHHH, vine mama”, îmi spunea mândra. Nu s-a supărat pe noi pentru că eram prea amuzate ca să o ajutăm atunci când a rămas atârnată capul în jos, într-un gard. În comparaţie cu ştim-noi-cine care se supără imediat, pe mândra nu a deranjat-o faptul că am pus pariu...pe ea.


Deşi pare foarte calmă, Găbiţa a apărut în ziarul local pentru conflictele pe care le-a avut cu echipa adversă la un meci de handbal.O domnişoara a enervat-o atât de rău pe mândră, încât Gabi a decis că cea mai bună răzbunare ar fi să o dea, în mod repetat, cu capul de bara porţii. Soluţia ei pentru „Vai, ce mă fac? Trebuie să vină mama şi eu sunt beată” a fost să bea în continuare. Mie mi-e tare dragă, găteşte cea mai bună ciorbă pe care am mâncat-o vreodată. Şi, deşi mănâncă mult, nu se îngrasă absolut deloc.

Şi dacă tot suntem mândre că suntem cele patru mândre, ne-am făcut şi tricouri personalizate. Deocamdată, nu se spune ce scrie pe spate. (nu apar în poză, o făceam pe-a fotograful, dar, evident, am şi eu tricou personalizat).


M-am cam întins cu acest post, mai există persoane care merită menţionate. O aşteptăm oe Iulica, a cincea mândră, să se întoarcă în ţară. Despre Puiu Creţ am mai scris aici. Mai sunt colegele de facultate:Claudia, cu care am împărţit aceeaşi cameră, Andeluţa, speranţa mea adormită, Ioana, căreia îi sunt datoare cu un frigider, Gabi cea incredibilă.

Dacă era un post despre băieţi, aş fi avut, cu siguranţă, mai multe de spus. Mihai, Mămicu`,Bro cel cu freză urâtă, Geo, Kido şi băieţii din gaşca veselă vor fi, probabil, subiectul într-un articol viitor.

Merge vorba prin târg că trebuie să dau leapşa mai departe, aşa că o trimit către Aura, Roxana , Andeluţa, Claudia şi Anda.

13 comentarii:

oana spunea...

Uitasem de faza cu "las-o, ii trece". :)) La metrou eram parca...Ah, si la tine acasa, cand stateai la apartament... Eh, si nu ti-a trecut? :P
Da, da, spune tu repede tot, ca mai vezi tu sentimente la mine data viitoare cand mai beau suficient sa ma ametesc, deci peste mult timp.
Si doar la bere te-am invatat eu, chiar daca mama ta nu a crezut ca aia e in sticla aia cu eticheta rosie. Oricum, eu nu am fata de persoana care bea bere, mi s-a spus doar. ;;)
Faptul ca ai uitat cheile in usa te-a ajutat sa afli cum arata dudele, deci tot e bine.
Ah, vezi ca ai uitat sa spui ca ai mancat dulciurile pe care mama ta ni le trimisese mie si lui Mihai.
Alexandra imi e draga si mie, iar celelalte doua pe moment doar din povestiri.
Post despre baieti voi face si eu, de fapt chiar scriam la el.

missbrightmoon spunea...

Tare leapșa asta!Mă bucur că ai răspuns și tu la provocare.Awww....nu mă gândeam că Oana poate fi atât de insensibilă uneori.Doamne!Îmi place că amândouă am specificat de beția ei, dar nu știam cât de duioasă e după câteva băute.:))

missbrightmoon spunea...

Ah, habar nu ai cât de greu a fost să îți dau add la blogroll:))Mi-a picat netul de vreo 2 ori încercând.Dar, până la urmă, a mers:D

Anda spunea...

multumesc pt leapsa, sper sa o fac zilele asta... na.. luni incepe bacul si stau cam prost cu timpul. pupi

Andela spunea...

TU esti speranta MEA adormita. Eu sunt doar un copil care plange prea mult :P Astept un post in care sa am si eu un paragraf despre mine,ca sunt tare curioasa ce ai de zis :D :-w :P Pana atunci, m-am amuzat din nou cititnd despre acea scrisoare a mamaei tale, mi-am multumit ca nu am acceptat invitatia de acum ceva timp de a venit la tine sa BEM (eu, tu, oana si vis urat, caci mi-am dat seama ca nu-i a buna /:)Pe mandre nu le cunosc, insa tricourile mi se par geniale (ala roz e cel mai fain).
Sa stii ca eu tot te iubesc si zic asta fara sa fi baut :p

pionu' negru spunea...

am facut repede doua poze cu telefonul cand am vazut jumatatea de curcubeu ce se chinuia sa iasa din norii suparati. Am fost chiar uimita sa il vad...pentru prima oara in acest an :>

Anonim spunea...

Mersi de descriere...cine nu ma cunoaste o sa zica ca sunt o ingamfata! Poate chiar sunt...doar un pic :D Pupik



Semnat:"cea mai aroganta mandra" :))

Anonim spunea...

Sincer daca ar fi sa relatam toate peripetiile noastre am putea face un roman foarte reusit...oricum nu am sa va iert cu am ati stat si ati ras de mine in timp ce eu ma chinuiam sa ajung cu "picioarele pe pamant"! In legatura cu "bataia"...nu era intentia mea, dar a iesit "fiara din mine". =)) Kiss

Flo spunea...

Am avut norocul sa cunosc majoritatea persoanelor din acest post. Din motive anume, stie Dyna .. am sa dau doar niste calitati / calificative ...
Oana : Super Tare
Claudia : Stres (ipotetic vorbind .... avand in vedere circumstantele atenuante (recunosc ... Dyna m-a invatzat :)) ) )
Alexandra : Super Tare (jucatoare de Whist :)
Cristina : Hmm ... stiu doar ca m-am inatlnit doar de cateva ori cu ea .... e blonda (la propriu ... sau era ... nu fac aluzii la nimic :)) )
Si chiar nu mai stiu cine mai era cunoscut pe acolo ...
Daca am uitat pe cineva ... sau ceva ... imi pare rau. Promit sa re-editez post-ul daca e nevoie sau daca primesc reclamatii :)) ... sau o sa il re-editeze "soru'mea" ... Promit sa revin cu un comment ... mai compex sa zic, in curand ...
Pana atunci ... Bafta All ! si .. sa ne vedem cat mai des ! :))
Ps : Unde dragoste nu e ... Facem !
"Bro" cel cu freza urata :>

PS 2 : Astept Post'ul despre baietzi :))

Alexuta ( Copilu`) spunea...

Heeeyyyy, Nania, aici Copilu':)) Pentru inceput, as vrea sa vad si eu "inregistratorul"de la mama ta, ca pana acum nu l-am vazut. Bine ai zis ca ma mandresc acu' cu anisori mei, fata de voi "babutelor". Ati ras de mine, dar o sa ajungeti la batranete si o sa ma chemati pe mine, Copilu', sa va aduca o cana de apa, o sa vedeti voi...bine, bine... :))
Lasa tu mandra, ca zici tu de Cristina ca e insensibila, dar cand o "loveste" sensibilitatea...hmmm..va intrece si pe tine si pe Gabita.
Dar vezi tu ,mandra Nania!!!asta nu imi place la tine, in loc sa povesteai iesirile pe "dealut", cum stateam si invatam impreuna, gateam si tot felul de lucruri frumoase, tu acuma stai sa povestesti la care cum apuci, partile negative, ca te-am invatat sa fumezi, ca stam si pierdem noptile....of, offf,off......Zi si tu, DUDO(Oana), e frumos asa?!! ai grija si tu ce o inveti, ca nici nu stii in ce ziar o sa te dea...:))

Vai abia astept sa imi vad si eu tricoul si mai ales sa il purtam toate :D
Din nou trebuie sa te laud(chiar dacA tu nu ai facut asa cu noi), ca ai sCris fff frumos. Bafta. Hai k restu iti zic cand ne vedem acasa...:))
Hai gata cu atata vorbaria, salutare pentru Mandrele Rules, pentru Duda(Oana) si ptr toata lumea!!pooooooooooooopppp

Teo spunea...

Foarte dragut post-ul! M-a facut sa zambesc. :)
Aaa... si-ti multumesc pentru comentariu. Vacanta placuta si tie! Ne vedem la toamna;)

Teo spunea...

Foarte dragut post-ul. M-a facut sa zambesc:)
Aaa... si-ti multumesc pentru comentariu. Vacanta placuta si tie. Ne vedem la toamna;)

lungimedeunda spunea...

Ce drăguţ...văd că şi tu ai trecut prin fazele cu corecturi cu roşu.Doamne ce mă enerva când vedeam cum îmi mâzgăleşte mama foile pe care scriam... =))
Am ajuns să-i mulţumesc pentru corecturile alea...din cauza lor ştiu acum să scriu corect :">